De fiecare dată, omagiatului i se urează fericire și sănătate, dar iată că se uită, deseori, de noroc. Dar dacă n-am avea noroc, ne-am putea pierde sănătatea și nu ne-am mai putea găsi fericirea. Și indiferent de ce se spune, norocul este un ”ceva” indispensabil unei vieți fericite.
În continuare, vă prezentăm nouă istorii neverosimile despre cum viața unor oameni s-a schimbat radical datorită unor mici, dar importante coincidențe. Suntem aproape siguri că nu s-a trecut, în aceste cazuri, fără intervenția unor forțe supreme.
1. M-am mutat, cu chirie, într-un nou apartament. Locuiam acolo de două săptămâni. Într-una din zile, am decis să-mi organizez o zi de relaxare și îngrijire corporală și m-am dat din cap până-n picioare cu argilă albastră. Apoi cineva a intrat în apartament.
Eu – în costumul Evei, și albastră ca un avatar, am dat cu ochii de un tânăr, șocat, la rândul său, de priveliște. M-am ascuns repede în bucătărie și am înșfăcat un cuțit. Tânărul a scos spray-ul lacrimogen, și am început apoi să elucidăm cine și cum se pomenise aici.
Până la urmă, s-a dovedit că apartamentul aparținea acelui tânăr, iar în chirie îl dăduse bunica sa, care dorea nespus de mult ca nepotul său să-și găsească perechea. Și până azi, ne amintim cu drag și cu zâmbete de confruntarea noastră din acea zi. Eu n-am mai plecat din acel apartament, și trăim împreună într-o armonie perfectă.
2. Pe lângă casa mea își făcea veacul un vagabond. Într-o bună zi, s-a apropiat de mine să-mi ceară bani pentru un bilet la loterie. Nu l-am crezut, dar totuși i-am dat bani.
Iar aseară a venit la mine și mi-a întors banii, spunându-mi: ”Vă rămân îndatorat până la sfârșitul vieții. Am cumpărat un bilet la loterie și am câștigat 25 de mii de dolari! Vă mulțumesc!”
La drept vorbind, mi-au izbucnit lacrimile… Eram extrem de încântat că am reușit să-l ajut pe acest om să se pună pe picioare, oferindu-i o sumă atât de mică de bani.
3. Nu departe de casa mea, se află un mic parc. Încă din copilărie, eu și sora mea petreceam mult timp în acest parc. Există acolo un loc mistic, unde mama l-a întâlnit pe tata, apoi sora mea l-a întâlnit pe actualul ei soț.
Păi, iată astăzi, în locul acela, m-am ciocnit de un tânăr. El și-a cerut scuze și m-a ajutat să mă ridic… Și se pare că familia mea se pregătește deja de nuntă!
4. Acum câteva zile, s-a pierdut motanul nostru, Freddy. Soțul meu mi-a spus că motanul a plecat să moară, că doar are 13 ani. Fiul nostru, în vârstă de 5 ani, îi simțea lipsa, iar noi nu știam ce să inventăm și cum să-i explicăm cele întâmplate.
Aseară, în timp ce ne plimbam, îmi pregăteam discursul în gând, și deodată aud cum mă strigă fiul meu: ”Mamă, privește!” Mă uit, și văd că ține în brațe o copie exactă a lui Freddy, un motănel care arăta exact așa ca Freddy al nostru când era mic. Acum, noul Freddy locuiește cu noi, iar fiului meu i-am spus că Freddy cel bătrân, printr-o minune, a întinerit.
După această întâmplare ne gândeam împreună cu soțul meu: dar dacă într-adevăr pisicile au 9 vieți și în fiecare viață se reîntorc la stăpânii lor preferați, doar că arătând un pic altfel?
5. Nu mai știu a câta oară m-am convins că soartei îi place să facă glume pe seama noastră. Sora mea mai mare a avut o relație ce a durat 5 ani, apoi s-a despărțit de acel tip. S-a căsătorit ulterior cu un băiat pe nume Alexandru. Și fratele meu a avut o relație de mai mulți ani, mai exact – 8 ani, dar n-a mers și s-au despărțit. Apoi a întâlnit o fată minunată, pe nume Alexandra…
Eu am avut o relație de 3 ani cu un băiat. Dar ne-am despărțit. Recent am cunoscut un tânăr. Și ghiciți cum se numește?
- Alertă sanitară: un medicament pentru tensiune, retras de pe piață din cauza unei substanțe cu risc cancerigen – informații importante pentru pacienții români
- Zodia care nu se abține de la bârfe. Te critică pe la spate și ascunde multă viclenie
- Elena Udrea, despre perioada petrecută departe de familie
6. Am aflat că soțul meu are o amantă chiar la nunta noastră. Nu am fost în stare să mă controlez, am izbucnit în lacrimi și am fugit. M-am urcat în metrou și m-am lăsat dusă, neștiind încotro…
Bineînțeles că toți călătorii se uitau straniu la mine: o mireasă în rochie albă, tristă și în lacrimi, așa ceva – mai rar vezi. Dar iată că un tânăr, care, probabil, a vrut să mă bine dispună, m-a luat în brațe și m-a scos din metro, ca și cum el ar fi fost mirele.
Îi mulțumesc! Acum sunt cu adevărat fericită alături de noul meu soț!
7. Până la vârsta de 10 ani, am locuit în orașul Tașkent. Mama și mătușa mea îmi povesteau că la grădiniță prieteneam cu o fetiță pe nume Daria și chiar spuneam că, atunci când voi fi mare, mă voi căsători cu ea.
De-atunci au trecut mulți ani, iar eu m-am mutat cu traiul la Moscova, iar recent am făcut cunoștință cu o fată. Am comunicat mult, iar asta ne-a apropiat și mai mult unul de altul. Numele ei este Daria, dar la început n-am acordat mare atenție acestui detaliu.
Cu timpul ne-am cunoscut reciproc, iar eu i-am povestit istorioara despre fetița de pe vremea grădiniței. E incredibil, dar fata asta s-a dovedit a fi acea Daria, de la grădiniță. Urmează să ne căsătorim! Promisiunea e promisiune, iar eu sunt un bărbat care se ține de cuvânt!
8. S-a întâmplat că mi-am pierdut portmoneul, în care aveam acte, bani, carduri și fotografia pisicii… Peste două zile, am găsit în autobus un telefon. Am sunat-o pe mama păgubitului pentru a aranja o întâlnire.
Am mers să mă întâlnesc cu posesorul telefonului. Acesta era nespus de bucuros că mai există oameni onești pe lumea asta. Printre altele, i-am spus că și eu mi-am pierdut recent portmoneul și îl înțeleg…
Deodată, tânărul scoate din buzunar un portmoneu și mă întreabă dacă nu cumva e al meu… L-am deschis, și am găsit acolo fotografia pisicii mele… Nici nu vă imaginați cât eram de șocați de această situație. Din portmoneu nu lipsea nimic, toate erau la locul lor. Am rămas prieteni buni. E uimitor cum soarta a făcut să ne întâlnim!
9. În toamnă, mama a fost diagnosticată cu cancer. Medicii i-au spus că șansele de recuperare sunt minime. Stăteam mereu cu ea în salon, la spital. Iar acasă era pisica, ce rămânea singură.
Ulterior, am decis să iau pisica la spital, împreună cu noi. Chiar în prima zi, pisica s-a culcat pe mama și a dormit așa toată ziua. A doua zi, de dimineață, asistentele au venit să ia probe pentru analize și au observat că pisica era fără suflare: murise…
Iar în ziua următoare, medicii ne-au anunțat cu surprindere că boala este în remisie și că rezultatele analizelor au ieșit foarte bune. E un miracol! Pisica i-a dăruit mamei viața – altă explicație nu găsim…
Ai avut și tu parte de asemenea întâmplări neobișnuite sau situații incredibile? Cum crezi, e soarta sau sunt pur și simplu coincidențe?
Dacă te-a impresionat acest articol, arată-l și prietenilor tăi!
Vă dorim o viață plină de iubire!
