Își bătea joc de angajații de la magazinul lui. până când a apărut șoferul de tir și l-a învățat ce înseamnă bătaia de joc: „Auzi, tu ești șeful pe aici?”

Primul loc de muncă se dovedește de cele mai multe ori unul care marchează viața oricărui om. De cele mai multe ori, primul nostru șef se dovedește a fi un om care se crede superior și va profita de tinerii angajați datorită poziției sale.

O tânără a împărtășit pe internet experiența primului ei job și întâmplarea mai specială.

„Trăiam într-un oraș mic cu un singur magazin universal (azi i se spune supermarket). Voiam să strâng bani pentru că la toamnă urmam să mă mut la oraș, să fac facultatea acolo. M-am angajat casier la supermarket.

Sorin, șeful meu era un nesuferit, făcuse facultatea în București și cum nu reușise să se angajeze în capitală, s-a întors în orășelul natal și a fost angajat direct manager. Se purta cu noi de parcă eram sclavi, de parcă eram inferiori lui. Niciodată nu făceam lucrurile suficient de repede sau suficient de bine. Era tipul de șef pe care ajungi să-l urăști.

Într-o zi, ploua rău de tot. Când am ajuns la muncă eram udă până la piele deși avusesem pelerina pe mine. Era foarte frig și eu am ajuns să stau la casa de marcat tremurând ca varga. Îmi clănțăneau dinții de frig.

Un tip masiv, părea a fi unul dintre șoferii de camion care opresc la noi în oraș pentru pauze, a ajuns la casă cu o groază de lucruri. I-am pus cumpărăturile în pungă și cum erau multe și șeful ne obliga să facem asta, l-am întrebat dacă vrea să-l ajut să ducă plasele la mașină.

Tipul m-a întrebat dacă glumesc. Mi-a zis că vede că sunt udă leoarcă și că mi-e frig. Cine mă obligă să fac asta? M-a pus să chem managerul.

L-am chemat pe Sorin. Între timp, tipul ăsta imens mi-a oferit geaca lui.

– Tu ești șeful pe aici? – l-a întrebat tiristul.

– Da, eu. S-a întâmplat ceva?

– Uită-te la tipa asta! E udă leoarcă și tremură ca varga. De ce îi obligi pe copii ăștia să lucreze în condițiile astea?

– Păi, nu prea avem angajați și ei trebuie să se ofere să-i ajute pe clienți.

– Serios? Gândește-te și la angajații tăi. Lasă-i să se schimbe și nu-i mai trimite afară în ploaie.

– Da, dar clienții au nevoie să fie ajutați!

– Atunci și eu am nevoie de ajutor. Vreau ca tu să-mi duci cumpărăturile la mașină!

– Da, dar eu trebuie să supraveghez..

– Cum e zicala aia? Clientul are întotdeauna dreptate?

Sorin s-a executat și l-a ajutat pe client. Până s-a dus în parcare și înapoi era ud până la piele. Avea o privire acră când s-a întors.

Tipul masiv mi-a zis că o să se întoarcă peste câteva zile să-și recupereze geaca și mi-a recomandat să merg să beau ceva cald.

I-am spus lui Sorin că vreau o pauză să mă schimb și să beau un ceai. A zis că și el își ia o pauza din același motiv.

Din acea zi, Sorin a devenit mai indulgent și mai prietenos cu noi, angajații sub 20 de ani.”