Fiica lui a început să plângă, să urle și să se tăvălească în supermarket, tatăl a așezat-o între picioarele lui și a… Când au văzut ce face, clienții i-au zis că e nebun, dar când le-a explicat, au început să plângă. Uite ce a făcut

Este greu să fii un părinte perfect, mai ales când toată lumea dezbate tot feluri de filosofii de a crește copiii. Dar ar trebui să fim de acord cu un singur lucru: toate deciziile ar trebui luate cu dragoste.

Actorul și realizatorul de filme Justin Balsoni a postat recent pe pagina sa de Facebook o fotografie unde apare fetița lui care face o criză în public. În loc de a încerca să o oprească, el a stat deasupra copilei și a lăsat-o să plângă până i-a trecut. Motivul este unul pe care l-a explicat tot pe Facebook, și e unul foarte bun. Iată ce a scris el:

,,Am încercat să stau departe de rețelele sociale ieri pentru a petrece timp cu familia fără a avea alte distracții, așa că postez asta azi. Emily a făcut această fotografie într-un magazin. Este una din fotografiile mele preferate cu mine și tatăl meu.

Doi bărbați, stând împreună în tăcere, legați pentru totdeauna prin iubire necondiționată atât unul de celălalt, cât și de acestă nou și pur suflet pentru care am merge amândoi până la capătul pământului și înapoi. Pot doar să îmi imaginez de câte ori i-am făcut eu lui asta când eram de vârsta ei. Tatăl meu m-a învățat atât de multe despre ce înseamnă să fii bărbat, dar această postare este despre un singur lucru. A fi confortabil în inconfortabil. Am crescut privindu-l făcând asta cu mine iar și iar. Nu există părinți perfecți, dar un lucru învățat de la tata este să nu fiu părinte în funcșie de ce cred alții. Tatăl meu mă lasă mereu să simt orice trebuie să simt, chiar dacă eram în public iar asta era jenant. Nu îmi amintesc să îmi fi spus vreodată: ,,Mi-e rușine cu tine!” sau ,,Nu plânge!”. Abia recent am înțeles cât de important a fost asta pentru dezvoltarea mea emoțională.

Copiii noștri învață și procesează atât de multă informație așa că nu știu ce să facă cu toate sentimentele pe care le au. Încerc să îmi amintesc să mă asigur că fiica mea știe că E BINE că simte lucrurile puternic. Nu îmi e rușine când face crize în supermarket, sau când urlă în avion. Sunt tatăl ei… Nu al vostru.

Haideți să nu ne mai fie rușine pentru copiii noștri. Ce fac ei nu spune nimic despre tine. De fapt… Ar trebui să fim mult mai buni și mai atenți și cu noi înșine. Dacă am reuși să dăm afară tot ce simțim și să ne permitem să facem crize și să plângem atunci când aveam nevoie, poate ne-am putea, de asemenea, permite nouă înșine să simțim mai multă bucurie și fericire. Iar asta este cu siguranță ceva de care lumea are nevoie în cantități cât mai mari”.