În anul 1965, Donna Pavey din Kingsland, SUA, a renunțat la fiica sa, Sharon Glidden, și a dat-o spre adopție chiar după naștere. Iată ce a declarat Glidden pentru ABC NEWS: ,,Simt că am trăit toată viața pentru moemntul în care mi-am cunoscut adevărata mamă. A fost ceva mai mult decât orice aș fi putut visa pentru că eu nu am simțit niciodată că am apraținut aici, alături de cei pe care îi credeam părinții mei. Cu ea a fost o legătură imediată. Acum nu o să-i mai dau drumul niciodată”.
Abia la 52 de ani femeia a ajuns să își cunoască adevărata mamă, cu numai două zile înainte abia aflase că e adoptată. Glidden a descoperit recent că părinții adevăratei sale mame au obligat-o să renunțe la ea la vârsta de 18 ani fiindcă credeau că e prea tânără pentru a crește un copil singură.
Din fericire ea a fost adoptată de un cuplu drăguț, Glidden a ales meseria de asistentă și a avut grijă de părinții ei adoptivi până la moartea acestora în 2007 și 2011. Cât despre mama ei adevărată, aceasta spune că a dorit-o încă de când a conceput-o și că îi mulțumește lui Dumenzeu pentru că a avut grijă de copilul ei.
Femeii nu i s-a spus că e adoptată, a aflat abia în ziua morții părinților adoptivi. Ea a devenit curioasă referitor la rădăcinile ei, așa că a trimis o probă de ADN unui site care se ocupă de aflarea strămoșilor. Așa a descoperit adevărul șocant care îi fusese ascuns toată viața.
- Alertă sanitară: un medicament pentru tensiune, retras de pe piață din cauza unei substanțe cu risc cancerigen – informații importante pentru pacienții români
- Zodia care nu se abține de la bârfe. Te critică pe la spate și ascunde multă viclenie
- Elena Udrea, despre perioada petrecută departe de familie
După ce a aflat adevărul și-a sunat mătușa, aceasta i-a zis: ,,Da, dragă, ai fost adoptată”. Apoi a urcat în mașină, a făcut un drum de 4 ore și și-a întâlnit mama naturală care a declarat: ,,Am îmbrățișat-o și nu-i mai puteam da drumul, era atât de frumoasă!”.
Acum femeia de 52 de ani știe de unde venea acel sentiment indescriptibil de ,,tristețe, de parcă ceva lipsea mereu”. Iată că în cele din urmă e adevărat că ,,sângele apă nu se face”, iar legătura dintre mame și copiii lor trec dincolo de spațiu și timp!
