De obicei, soacrele nu sunt iubite și sunt tratate cu prejudecăți. Dar unul din colegi de ai mei întotdeauna a vorbit foarte frumos despre mama soției sale. La întrebarea mea, care este secretul bunei sale relații cu soacra sa, mi-a răspuns:
„Atunci când m-am căsătorit, mă uitam cu groază la soacra mea. Auzisem prea multe istorii și plângeri din partea prietenilor mei despre relațiile lor toxice cu soacrele și m-am gândit că acest lucru este inevitabil. Înafara de aceasta, mama soției mele era singură când ne-am căsătorit și mă așteptam ca ea, din cauza singurătății, să intervină în treburile familiei noastre.
Dar timpul trecea, dar de soacră nici urmă… Ea, desigur, își suna fiica în fiecare zi, le auzeam deseori vorbind la telefon, dar asta a fost tot.
Apoi, s-a născut copilul nostru și m-am gândit că probabil acum va petrece zi și noapte cu noi. Dar soacra mea m-a dezamăgit. A cumpărat un cărucior, scutece și a dispărut din nou din viața noastră. Ea, desigur, o ajuta pe soția mea, stătea cu copilul când ea trebuia să plece de urgență la policlinică sau la stomatolog. Doar atât.
Într-o zi am avut un plan extraordinar. Vara se apropia și i-am sugerat soției mele să mergem în vacanță, iar copilul în această perioadă să stea cu soacra, cum ea este singură, se va bucura de timpul petrecut cu nepotul ei. Soția mea a zâmbit și mi-a promis că va vorbi cu mama ei.
Am hotărât să îmi vizitez soacra, dar nu chiar așa, i-am adus ciocolate. Ea a zâmbit, și m-a invitat la un ceai. Îi spun că ar fi bine ca nepotul să petreacă vara cu bunica ei, în timp ce părinții se odihnesc puțin și mai adună și forte noi.
M-a ascultat și mi-a răspuns:
− Desigur, aș putea să petrec vara cu nepotul meu, nu e o povară pentru mine. Dar spune-mi, dragul meu ginere, când vei mai avea ocazia de merge la mare cu fiul tău de trei ani? Doar anul acesta. Pentru că, peste un an va fi un băiat de patru ani, va fi diferit. Și vei pierde o vara de comunicare cu fiul tău, lăsându-l cu bunica lui. Renunți la acest timp atât de valoros petrecut cu el?
Când va avea 15 ani, fiul tău nu va vrea să meargă cu tine la mare, pentru că va crește și va avea prietenii săi. Va crește rapid și nici nu îți vei putea aminti cum pentru prima data a văzut marea, v-ați scăldat în valurile mării. Cum pentru prima dată i-ai pus o scoică în mână și ați construit primul castel din nisip. Este dreptul tău! Și e dreptul fiului tău să-și amintească că pentru prima dată marea i-a arătat-o tatăl lui, și nu o altă persoană. Nu-l lipsi de acest farmec!
− Îți spun asta din propria mea experiență, a continuat ea. Copiii noștri sunt cu noi pentru o perioadă foarte scurtă din viața noastră. Și fiecare moment petrecut cu ei este unic.
Și știi, m-a pus pe gânduri. Mi-am amintit cum eu mergeam în fiece vară în sat la bunica mea. Îmi aduc aminte că tatăl meu din cauza lucrului nu avea niciodată timp pentru mine. Apoi a avut un atac de cord și nu am amintiri cu el.
Din această cauză am hotărât să mergem împreună la mare. Și în anul următor la fel.
Eu îmi respect soacra pentru că este într-adevăr o femeie înțeleaptă.”
