Totul a început într-o sâmbătă liniștită. Soțul meu, Adam, plecase într-o excursie cu fiul nostru și cu fratele său pentru a o vizita pe mama lor. În timp ce făceam ordine în living, a apărut o notificare pe iPad-ul lui. Era un e-mail de la un complex rezidențial, informându-l pe Adam că apa caldă urma să fie oprită pentru reparații. Mesajul era adresat direct pe numele lui, lucru care nu avea sens: deținem o casă și nu am mai închiriat nimic de peste zece ani.
Am simțit o confuzie ciudată. Totul părea foarte suspect. Adam era plecat în afara orașului, în nordul statului New York, fără semnal la telefon, așa că am făcut o poză e-mailului și am încercat să i-o trimit, dar mesajul nu a ajuns. Când, în cele din urmă, am reușit să-l sun, conexiunea era slabă.
A respins rapid e-mailul, spunând: „Trebuie să fie o greșeală. Probabil au trimis la adresa greșită.”
O greșeală? Cu numele și prenumele lui scrise perfect? Nu eram convinsă. Adam era meticulos când venea vorba de curățarea inboxului, așa că mi s-a părut ciudat că nu erau alte e-mailuri de la acel expeditor. În plus, complexul rezidențial era la doar 15 minute de casa noastră.
Ceva nu era în regulă, dar eram prea tulburată ca să gândesc limpede. Până atunci, nu avusesem niciodată motive să mă îndoiesc de Adam. Eram căsătoriți de șase ani și aveam doi copii frumoși împreună. Dar, dintr-o dată, am început să am îndoieli.
- Povestea Anei Timofte, eleva care a avut curajul să creadă în munca ei
- Mai multe instituții bugetare, obligate să reducă personalul. Premierul cere restructurări masive în aparatul de stat
- Florile pe care trebuie să le plantezi în grădină, în luna iulie. Vor înflori până toamna târziu și vor arăta superb
- Tabel complet pentru femei și bărbați. Ce pensie vei primi, în funcție de luna și anul nașterii și de stagiul complet de cotizare
- Schimbare importantă pentru șoferi: Cei cu două mașini vor plăti o nouă taxă obligatorie
- Decizie oficială de ultimă oră: noile măsuri adoptate sunt complet schimbate față de cele anterioare
Am trecut mental prin interacțiunile noastre recente, încercând să găsesc indicii pe care poate le-am neglijat. Nu puteam ignora acea senzație că ceva nu era în regulă. Adam fusese mereu atent, dar în ultimele luni petrecea tot mai mult timp plecat de acasă, adesea găsind pretexte pentru a pleca.
Exageram, sau era ceva mai mult?
Neștiind ce să fac, am sunat-o pe cea mai bună prietenă a mea, Stacy. Fără ezitare, Stacy s-a oferit să mă ajute. Ea a sunat la întreținerea de urgență a complexului, prefăcându-se că este un curier, și a reușit să obțină numărul apartamentului legat de e-mailul lui Adam.
Am mers la adresă, iar inima mea bătea puternic tot drumul. Când am bătut la ușă, ceea ce am văzut aproape m-a distrus.
O tânără, de cel mult 25 de ani, a deschis ușa. Părea surprinsă, de parcă nu se aștepta la vizitatori. Ne-am prezentat ca fiind curieri care aveau un pachet pentru Adam și am întrebat când se va întoarce acasă. Nervozitatea ei era evidentă, dar înainte să poată răspunde, două fetițe, de aproximativ cinci ani, au apărut în spatele ei, privindu-ne cu ochii mari.
M-am simțit ca și cum pământul s-ar fi prăbușit sub mine.
În timp ce stăteam acolo, puteam auzi alte voci de femei venind din interiorul apartamentului. Tânăra a închis rapid ușa, spunându-ne că Adam nu era acasă și că ar trebui să plecăm.
Stacy și cu mine ne-am întors la mașină în tăcere, dar mintea mea era un vârtej de gânduri. Cine erau acele femei? Și acele fetițe – Adam era tatăl lor?
Mă simțeam rău, pe măsură ce realitatea situației începea să mă lovească.
Odată ce am ieșit, Stacy s-a întors către mine, cu fața palidă. „Jennifer, ce tocmai s-a întâmplat? Cine sunt acei oameni?”
Am clătinat din cap, incapabilă să găsesc cuvintele. „Nu știu, Stacy. Nu înțeleg nimic din asta. Cum a putut Adam să-mi facă una ca asta? Suntem căsătoriți de șase ani. Avem copii. Nu are niciun sens.”
Vocea lui Stacy tremura când a sugerat: „Trebuie să suni un avocat. Asta este o problemă serioasă.”
Dar nu eram pregătită să mă confrunt cu posibilitatea că Adam ducea o viață dublă.
„Trebuie să existe o explicație,” am murmurat, încercând să-mi stăpânesc lacrimile.
„Jennifer, ce fel de explicație ar putea avea sens în acest caz?” a răspuns Stacy cu blândețe. „Îmi pare foarte rău, dar ai nevoie de răspunsuri.”
Am dat din cap, știind că avea dreptate. Trebuia să-l confrunt pe Adam.
A doua zi, am făcut călătoria. Când am ajuns, Adam m-a întâmpinat cu o privire îngrijorată. Era clar că știa că ceva nu era în regulă.
„Ai fost la apartament?” a întrebat el încet, cu vocea tensionată.
Am dat din cap, simțind cum toate emoțiile mele izbucnesc la suprafață. „Da, Adam, am fost acolo. Și am văzut totul. Cine sunt acele femei? Cine sunt acele fetițe?”
Adam a oftat adânc, trecându-și o mână prin păr. „Trebuie să vorbim, Jennifer. Sunt lucruri pe care nu ți le-am spus.”
Furia a început să crească în mine. „Crezi? Tocmai am descoperit că ai o altă familie! Cum ai putut să-mi faci asta? Mie și copiilor noștri?”
El a privit în jos, cu vocea abia mai puternică decât un șoaptă. „Nu am vrut să iasă așa. Nu am vrut niciodată să te rănesc.”
„Să mă rănești?” am râs amar. „Adam, mi-ai distrus întreaga lume. Am construit o viață împreună, iar tu ai trăit o minciună tot timpul ăsta?”
El a tras aer în piept. „Nu este ceea ce crezi. Nu sunt legal soțiile mele, dar am avut relații cu ele. Întotdeauna mi-am dorit o familie mare, cu mai multe soții. Am crezut că pot să gestionez totul fără să fii rănită.”
L-am privit neîncrezătoare. „Îți dai seama ce spui? Ai alte femei, alți copii și ai crezut că nu voi afla niciodată? Că nimeni nu va suferi?”
El a dat din cap, cu lacrimi în ochi. „Am fost egoist. Nu am vrut să te pierd, dar am vrut și acea viață.”
„Și ai ascuns totul folosind banii firmei, nu-i așa?” am întrebat, cu vocea tremurând de furie. „Așa ai acoperit totul.”
Adam nu a negat. „Da, am plătit totul prin firmă.”
M-am simțit de parcă aș fi fost lovită în stomac. Tot ceea ce credeam că știu despre Adam – căsnicia noastră, viața noastră împreună – era o minciună.
„Te aștepți să rămân după asta?” am întrebat, cu lacrimile curgându-mi pe față. „Îmi voi lua copiii și ne vom întoarce acasă.”
Când m-am întors să plec, mama și fratele lui Adam, care auziseră conversația, îl priveau neîncrezători. Erau la fel de șocați ca mine, dar Adam nu le putea întâlni privirile.
Nu a încercat să mă oprească. Știa că nu poate repara ceea ce a stricat.
Pe măsură ce plecam, am simțit un amestec de devastare și ușurare. Bărbatul pe care credeam că-l cunosc dispăruse, și știam că trebuie să mă protejez pe mine și pe copiii mei.
A doua zi, am cerut divorțul și custodia completă. Viața mea se prăbușise, dar știam că o voi reconstrui – fără minciunile lui Adam.
