„Fiind medic specialist in oncologie, cu 29 de ani experienta profesionala, pot spune ca am fost crescut si schimbat de dramele pacientilor mei… ”, asa incepe povestea care a impresionat o lume intreaga.
O fetita de doar 11 ani, diagnosticata cu cancer in faza terminala, a impresionat o lume intreaga cu modul in care privea ea moartea. Rogerio Brandao, un medic oncolog care a lucrat la Spitalul Oncologic din Pernambuco, a povestit cum vedea copila aceasta experienta, inainte sa moara.
„Fiind medic specialist in oncologie, cu 29 de ani experienta profesionala, pot spune ca am fost crescut si schimbat de dramele pacientilor mei. Nu ne putem cunoaste dimensiunea reala pana cand, in mijlocul adversitatiilor, nu descoperim ca suntem capabili sa mergem mult mai departe.
Imi amintesc cu emotie Spitalul Oncologic din Pernambuco, Brazilia, unde am facut primii pasi ca profesionist. Am asistat la drama pacientilor mei, mici victime nevinovate afectate de cancer. Odata cu nasterea primului meu copil, am inceput sa ma simt inconfortabil, vazand suferinta celorlalti copii. Toate acestea, pana in ziua in care un inger a venit langa mine!
Am vazut acel inger in chipul unei fetite de 11 ani, epuizata de diverse tratamente care au implicat programe chimice si radiatii, timp de doi ani. Dar nu am vazut renuntare in acel mic inger. Am vazut-o plangand de multe ori, am vazut teama in ochii ei, dar acest lucru este uman!
Intr-o zi am ajuns mai devreme la spital si am gasit-o singura in camera. Ingrijorat, am intrebat-o unde este mama ei, dar raspunsul fetitei m-a lasat fara cuvinte.
─ Uneori, mama iese din camera si plange singura pe hol, ca sa nu o vad eu. Atunci cand voi muri, cred ca mama mea va fi cuprinsa de nostalgie, dar nu imi este frica de moarte. Nu m-am nascut pentru aceasta viata”, a raspuns fetita.
─ Ce reprezinta moartea pentru tine, copila?, am intrebat-o.
─ De obicei, atunci cand suntem mici, mergem la culcare in patul parintilor nostri, iar a doua zi ne trezim in patul nostru, nu-i asa?, mi-a raspuns ea.
In acel moment, mi-am amintit de fiicele mele, care la acea vreme aveau sase si, respectiv, opt ani. Exact acelasi lucru faceau si ele.
─ Asa este si moartea. Intr-o zi voi dormi, iar Tatal meu va veni sa ma ia. Ma voi trezi in casa Sa, in adevarata mea viata!
Am ramas uimit de maturitatea cu care suferinta a accelerat spiritualitatea acestui copil. Emotionat, stapanindu-mi cu greu lacrimile, am intrebat-o:
─ Ce este nostalgia pentru tine?
─ Nostalgia este iubirea care ramane, mi-a raspuns fetita.
Astazi, la 53 de ani, ii provoc pe toti sa dea o definitie mai buna a cuvantului „nostalgie”. Aceasta fetita a plecat dintre noi in urma cu multi ani, dar mi-a dat o adevarata lectie, care m-a ajutat sa imi imbunatatesc viata, sa fiu mai uman, mai afectuos cu pacientii mei si sa imi reconsider valorile”.