Nici familia Alexandrei nu găseşte motive şi răspunsuri pentru gestul ei extrem. Mama tinerei a vorbit, astăzi, cu reporterii Observator, despre fiica sa şi cei patru nepoţi ucişi sub roţile de tren. Nu înţelege de ce nu îi mai are. Ieri dimineaţă, Alexandra ar fi plecat din casă pe furiş. Şi nu a spus nimănui ce urma să facă.
„Nu mi-a zis, mamă, că plec… de dmineaţă… şi îmi iau fetele şi plec… Nu mi-a zis deloc.” Tot ce n-a zis a scris. În biletul de adio, Alexandra mărturisea că nu mai suportă suferinţa. Au ştiut totuşi că Alexandra avea probleme vechi. Şi medicii, şi rudele.
„Mi-a făcut depresie în clasa a 8-a. A fost internată la nr. 9. Mi-a dat tratament de la Buftea, mă duceam în fiecare lună şi îi dădeam tratament şi nu îl lua.”, povesteşte mama Alexandrei. Chiar şi aşa, statul i-a lăsat în grijă trei copii.
Mamei ei încă nu îi vine să creadă că nepoţii nu mai sunt. În curtea unde-i vedea în fiecare zi stau jucăriile abandonate. În casă are câteva poze. Le strânge la piept şi îl roagă pe Dumnezeu să-i trimită înapoi…
Urmează cele mai greu moment: înmormântarea. Şi o lungă perioadă de recuperare şi consiliere.
De ajutor psihologic ar avea nevoie şi mecanicul de locomotivă.
Mai multe anchete sunt acum deschise. Una penală, privind omorul şi uciderea din culpă. Şi una socială. Cel mai probabil, dosarele se vor închide repede, în urma decesului femeii.
Sursa: Observator
