Andrei a intrat într-o cabină telefonică ca să-l sune pe Tudor. Iarăși pare a fi ocupat…
Neavând altă ocupație, el a început să cerceteze numerele mâzgălite pe pereții cabinei. Dar iată că a găsit unul scris foarte îngrijit… Fără să știe de ce, Andrei a sunat la acel număr. Nu bănuia că avea să i se întâmple ceva care-i va schimba viața:
— Vă ascult! Cine este la telefon? — i-a răspuns deodată un glas răgușit.
Desigur că Andrei putea să închidă repede, însă el brusc a spus:
— Sunt eu…
Omul nevăzut n-a fost deloc mirat, ci dimpotrivă. Vocea lui a devenit deodată mai caldă și mai blândă.
— A! Salut, micuțule! Sunt foarte fericit că într-un final ai sunat. Așteptam cu nerăbdare apelul tău… Probabil, iarăși te grăbești?..
Andrei nu știa ce să răspundă. Acel om l-a confundat cu altcineva. Și ar trebui să-i spună imediat despre acest lucru și să-și ceară iertare. Însă ceva îl împiedica…
— Cum mai este la școală?
— La școală… bine… — a murmurat buimăcit Andrei.
Interlocutorul, probabil, a simțit emoția din glasul lui și vocea sa iarăși a devenit răgușită.
— Tu, probabil, acum te grăbești să ajungi la bazin? Sau la studio? Trebuie să pleci, nu-i așa?.. Mulțumesc că nu mă uiți. Eu sper în fiecare zi că mă vei suna.
În ziua următoare Andrei se tot gândea la omul, care aștepta un apel de la un oarecare „micuț”. Și a ajuns la concluzia că trebuie să mai sune o dată și să-și ceară iertare.
I s-a răspuns imediat.
— O! Salut, micuțule! Mulțumesc că nu-ți uiți bunicul! Poate mă vei vizita zilele astea? Doar știi că eu aproape deloc nu ies din casă… Și totul din cauza rănilor mele!
— Răni?.. — nu s-a putut abține Andrei.
— Ți-am mai povestit despre ele, micuțule. Ce-i drept, pe atunci erai încă foarte mic. Ai uitat, probabil? Am fost rănit încă pe timpurile când zburam cu avionul de vânătoare. Da, ce vremuri! Și iată că m-ai sunat și mă simt mai bine. Chiar mă simt bine.
După acest dialog, Andrei a înțeles că nu va putea să-i spună acestui ostaș bătrân și rănit că el de fapt vorbește nu cu cine trebuia.
Seara Andrei l-a întrebat pe tatăl său:
— Tăticule, ce înseamnă ”avion de vânătoare”?
— ”Avion de vânătoare”? Păi este un avion de luptă ce zboară cu viteză foarte mare.
— Dacă bunicul meu ar fi în viață, noi am merge la el în vizită?
Tatăl lui Andrei i-a strâns dintr-odată mâna.
— Dacă tatăl meu ar fi viu…
Și nu a mai zis nimic. Iar Andrei se gândea la faptul că putea să moară și bunicul acelui „micuț” necunoscut. Însă acel „micuț” este foarte norocos!
- Poziția în care dormi îți poate spune mai multe despre tine decât crezi
- Alertă sanitară: un medicament pentru tensiune, retras de pe piață din cauza unei substanțe cu risc cancerigen – informații importante pentru pacienții români
- Alertă alimentară! 4 mărci populare de cafea, retrase de pe piață – conțin pesticide, substanțe toxice și urme de insecte
Și a simțit că trebuie neapărat să-l sune iarăși pe acel bărbat.
Vocea bătrânului era veselă.
— Acum în fiecare zi e sărbătoare! Ce mai faci, micuțule?
— Bine! — a răspuns sigur Andrei. — Dar tu ce faci? Povestește-mi cum o mai duci?
Bătrânul era uimit. Probabil demult nimeni nu s-a mai interesat de viața lui.
— Ce fac?.. Păi la mine totul este neschimbat. Treburi bătrânești, înțelegi?
— Dar tu ai văzut tancuri la război?
— Tancuri? Sigur. Eu le apăram din aer. Eh, micuțule, iată cum odată…
Vocea răgușită a bătrânului a devenit tânără și veselă, iar băiețelul a început să creadă că nu vorbește cu un om vârstnic, care stă singuratic într-un apartament, ci cu un pilot, care-și conduce neînfricat avionul. Și lupta are loc pe pământ și în aer. Și jos, departe-departe, inamicul este atacat de tancuri mici, ca niște gândăcei. Și numai el, curajosul pilot al avionului de vânătoare, poate să le salveze…
Unchiul Mihai, vecinul lui Andrei, era polițist. Seara băiețelul s-a dus la el și i-a povestit istoria sa. Și chiar în ziua următoare vecinul i-a îndeplinit rugămintea, aducându-i o foiță cu numele și adresa bătrânului.
S-a adeverit că bătrânul pilot locuia în apropiere: Andrei a mers doar 6 stații cu autobusul. Băiețelul s-a apropiat gânditor de bloc. Doar acest bunic încă crede că a vorbit în fiecare zi cu nepotul său. Și dacă, aflând adevărul, el nu va vrea să-l asculte? Probabil trebuie să-l preîntâmpine…
Andrei a intrat în cabina telefonică și a format numărul drag.
— Tu ești? — a auzit glasul cunoscut. — Suni din cabina telefonică de jos? Am înțeles din prima că tu ești! Urcă mai repede. Am deschis deja ușa. Vom face cunoștință, nepoate!
Sursa: Perfect Media
