Pentru ca moștenitorii cuiva să poată să își intre în drepturi, trebuie să dezbată succesiunea la notar.
Află în cât timp se pierde dreptul la moștenire, dacă nu ai dezbătut succesiunea în primii ani de la moartea defunctului.
După câți ani se pierde dreptul la moștenire?
Moștenitorul are un an de la deces pentru a decide dacă acceptă moștenirea. Această decizie poate fi luată în scris, printr-un document oficial sau semnat doar de el, sau implicit, prin acțiunile pe care le întreprinde cu bunurile moștenite.
În mod normal dreptul la moștenire nu se poate pierde niciodată, dar există și unele excepții.
Odată ce o persoană acceptă o moștenire, dreptul asupra acesteia devine definitiv și irevocabil.
Însă, dacă moștenitorul nu acceptă succesiunea, în termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii, va pierde dreptul la moștenire, conform art. 700 din Codul Civil.
- Tragedie la un azil de bătrâni: 10 morți și 20 de răniți într-un incendiu devastator. Autoritățile au declanșat ancheta
- Crimă șocantă în Teleorman: Mihaela, mamă a trei copii, ucisă cu 15 lovituri de cuțit chiar în fața bisericii de fostul soț. Avea ordin de protecție
- Carne de Vită: Diferența dintre Produsul de Supermarket și Cel de la Fermă
Totodată, dacă nu-și exprimă dorința de a moșteni în termen de un an, persoana care are dreptul la moștenire o pierde, considerându-se că a renunțat la ea.
Totuși, în anumite situații, acest termen poate să difere:
-de la data naşterii celui chemat la moştenire, dacă naşterea s-a produs după deschiderea moştenirii;
-de la data înregistrării morţii în registrul de stare civilă, dacă înregistrarea se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti de declarare a morţii celui care lasă moştenirea, afară numai dacă succesibilul a cunoscut faptul morţii sau hotărârea de declarare a morţii la o dată anterioară, caz în care termenul curge de la această din urmă dată;
-de la data la care legatarul a cunoscut sau trebuia să cunoască legatul său, dacă testamentul cuprinzând acest legat este descoperit după deschiderea moştenirii;
-de la data la care succesibilul a cunoscut sau trebuia să cunoască legătura de rudenie pe care se întemeiază vocaţia sa la moştenire, dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii.
Moștenirea este modul în care bunurile și datoriile unei persoane care a murit ajung la cei desemnați de lege sau de defunct.
Moștenitorii unei persoane decedate sunt, în primul rând, copiii și soțul supraviețuitor. Dacă nu există copii sau soț, moștenesc părinții, frații și surorile, sau copiii acestora.
În lipsa tuturor acestora, moștenesc bunicii și străbunicii. Dacă nici măcar aceștia nu există, moștenesc mătușile, unchii și verii primari, până la un anumit grad de rudenie.
Totodată, copilul conceput, dar nenăscut la momentul decesului părintelui, moștenește alături de ceilalți moștenitori.
Cine pierde calitatea de moștenitor?
Chiar dacă o persoană face parte dintr-una dintre cele patru clase de moștenitori, ea poate fi exclusă de la moștenire. Legea prevede o situație numită „nedemnitate”, care se aplică celor care au comis fapte grave împotriva defunctului sau a altor moștenitori.
Un judecător sau un notar poate decide dacă o persoană este nedemnă și, astfel, nu are dreptul să moștenească.
Următoarele categorii de persoane pierd calitatea de moștenitor, dacă:
-persoanele condamnate penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe cel care lasă moştenirea;
-persoanele condamnate penal pentru săvârşirea, înainte de deschiderea moştenirii, a unei infracţiuni cu intenţia de a ucide un alt moștenitor;
-moștenitorul care a distrus testamentul defunctului.
