14. Şerveţele de hârtie. Textura acestor şerveţele de hârtie este diferită de cea a hârtiei igienice şi nu se dezintegrează la fel de uşor. Prin urmare, dacă îţi ştergi nasul cu un şerveţel de hârtie, aruncă-l apoi la coşul de gunoi, nu în WC.
13. Şerveţele umede demachiante. Acestea sunt una dintre principalele cauze ale înfundării scurgerii de apă, deoarece nu se dizolvă în apă şi, în timp, blochează ţevile cu grăsimi şi alte reziduuri. În aceeaşi categorie intră şerveţelele umede pentru bebeluşi.
12. Prezervative. Latexul din care sunt confecţionate prezervativele poate cauza probleme majore ale scurgerii de apă, deoarece nu este un material biodegradabil. Pe lângă asta, prezervativele sunt şi „greu de ucis”, în sensul că nici măcar apa nu le poate trage din prima din vasul de toaletă. Dacă nu vrei să te afli ulterior într-o situaţie stânjenitoare, împătureşte prezervativul folosit într-un prosop de hârtie şi aruncă-l la coşul de gunoi.
11. Tampoane şi absorbante. Produsele de igienă intimă precum absorbantele şi tampoanele nu au ce căuta în vasul de toaletă. Acestea se aruncă doar la coşul de gunoi, împăturite în folia în care sunt ambalate! Astfel de obiecte înfundă rapid ţevile. La fel se întâmplă şi cu scutecele pentru copii care, pe deasupra, îşi pot mări considerabil volumul în combinaţie cu apa, favorizând apariţia unei inundaţii.
10. Aţa dentară. Deşi multă lume o face, aruncarea aţei dentare în vasul de toaletă este un obicei pe cât de nociv pentru planetă, pe atât de periculos pentru ţevi. Aceasta este confecţionată din teflon sau nailon, fibre care nu se dizolvă în apă, şi se poate amesteca cu şerveţele umede, păr şi alte reziduuri din scurgere, creând astfel un mare ghemotoc care înfundă ţevile şi poate duce la o inundaţie de zile mari.
9. Lentile de contact. Peste 125 de milioane de persoane sunt purtătoare de lentile de contact. Dintre acestea, între 15% şi 25% aruncă lentilele de contact la WC, în loc să le depoziteze la gunoi, fără să îşi dea seama că astfel pun în pericol apele reziduale, deoarece acestea se transformă în microplastic şi poluează inclusiv oceanele.
8. Beţişoare de urechi. Chiar dacă sunt micuţe şi flexibile, beţişoarele de urechi nu au ce căuta în vasul de toaletă. Plasticul din care sunt confecţionate nu se dizolvă în apă. De asemenea, fibrele lor fine se agaţă de neregularităţile pereţilor interni ai conductelor, facilitând formarea dopurilor care înfundă scurgerea. La gunoi cu ele!
7. Medicamente. Unele persoane au obiceiul de a arunca la WC medicamentele expirate sau de care nu mai au nevoie, neştiind că astfel contaminează sever apele reziduale, iar staţiile de epurare nu pot filtra toate substanţele chimice din acestea, ajungând înapoi în reţeaua publică de apă, deci inclusiv în paharul cu apă pe care o bei. Mai mult, medicamentele aruncate în chiuvetă sau în vasul de toaletă sunt un pericol şi pentru mediu. Foarte important! Medicamentele nu se aruncă nici măcar la gunoi. Acestea se predau la farmacii, de unde sunt preluate ulterior şi eliminate prin incinerare.
6. Mucuri de ţigări. Aruncarea mucurilor de ţigară în vasul de toaletă este interzisă! Substanţele din acestea ajung în apele reziduale şi pot „scăpa” de procesul de filtrare, ajungând înapoi în sistemul public de alimentare cu apă. De asemenea, este interzisă aruncarea mucurilor de ţigară pe stradă, acest gest atrăgând, de altfel, şi amenzi uriaşe din partea autorităţilor.
5. Păr. Chiar dacă mulţi, dacă nu chiar toţi, o facem, asta nu înseamnă că e bine. Ne referim aici la aruncarea firelor de păr căzute în vasul de toaletă. Acestea se comportă exact ca aţa dentară, favorizând crearea unui ghemotoc de reziduuri care poate înfunda canalizarea. Încearcă să te abţii să arunci părul căzut în WC, dacă nu vrei să îmbogăţeşti instalatorii.
4. Guma de mestecat. Guma de mestecat se comportă ca un adeziv, putându-se lipi de pereţii ţevilor. Astfel poate perturba fluxul de apă şi există riscul ca şi alte reziduuri să se prindă de acea gumă şi să blocheze scurgerea. Locul gumei de mestecat este la gunoi!
3. Nisipul din litiera pisicii. Nisipul pisicii poate conţine un parazit periculos, Toxoplasma gondii, care, odată ajuns în apa din vasul de toaletă, poate contamina apele reziduale. Nici măcar tratarea apelor uzuale nu poate înlătura acest parazit, care se poate întoarce în sistemul public de alimentare cu apă şi poate cauza îmbolnăvirea multor persoane. În plus, anumite tipuri de nisip, cum ar fi argila, nu se dizolvă complet în apă şi particulele se depun pe pereţii ţevilor, favorizând înfundarea acestora.
2. Clorul. Ştim, e surprinzător că o substanţă pe care toţi o folosim pentru a curăţa vasul de toaletă nu trebuie să ajungă, sub nicio formă, în acest loc. Specialiştii avertizează că clorul este extrem de coroziv pentru ţevi şi poate reacţiona în combinaţie cu alte substanţe din scurgere, ducând la formarea unor compuşi toxici. În schimb, este recomandat oţetul pentru curăţarea vasului de toaletă. Este la fel de eficient, spun ei, şi nu atacă ţevile aşa cum o face clorul.
2. Clorul. Ştim, e surprinzător că o substanţă pe care toţi o folosim pentru a curăţa vasul de toaletă nu trebuie să ajungă, sub nicio formă, în acest loc. Specialiştii avertizează că clorul este extrem de coroziv pentru ţevi şi poate reacţiona în combinaţie cu alte substanţe din scurgere, ducând la formarea unor compuşi toxici. În schimb, este recomandat oţetul pentru curăţarea vasului de toaletă. Este la fel de eficient, spun ei, şi nu atacă ţevile aşa cum o face clorul.
1. Uleiul folosit la gătit. Uleiul alimentar uzat aruncat în chiuvetă sau în vasul de toaletă are un efect devastator atât asupra mediului înconjurător, cât şi asupra omului. De altfel, în Uniunea Europeană această practică este interzisă prin lege! Mulţi oameni sunt convinşi că uleiul uzat aruncat în chiuvetă este dizolvat de detergenţii parfumaţi, dar acest lucru nu este adevărat. Grăsimile se depun pe pereţii sistemului de canalizare şi provoacă obturări regulate, mirosuri neplăcute şi coroziunea mai rapidă a ţevilor.
Sursa: csid.ro
