Sotul meu, in loc sa-si caute de lucru, si-a facut de lucru cu… jocurile de noroc. Și si-a facut de lucru asa de bine, incat a ajuns sa imprumute bani de la altii ca el. Va dati seama ca de aici a inceput toata nebunia… Putea iesi rau de tot!
Am inceput sa-mi pun intrebari asupra surselor de venit ale sotului meu in momentul in care am gasit ascuns in baie, lipit sub chiuveta, un plic cu bani. I-am numarat, era fix o mie de lei. L-am luat pe ocolite pe barbatul meu, am zis sa ii „verific” reactia.
— Paul, sunt probleme la baie!
— Ce probleme?
— Chiuveta aia se tot infunda in ultimul timp!
— Se infunda? Mie nu mi se intampla asta! mi-a raspuns el foarte prompt.
— Ce facem? Sun eu un instalator ori suni tu?
— Ei, nu suni pe nimeni! Ma duc eu sa vad despre ce e vorba. Se rezolva cu un sarpe sau cu o pompa de desfundat… De ce sa mai platesc instalatorul?
Cum statea el asa, pregatit sa iasa din casa, s-a dus direct la baie. Eu… fuga dupa el! El, nu si nu, ca se uita el si ca rezolva el. Intre timp, luasem banii de-acolo si eram foarte curioasa sa-i vad reactia. A inchis usa in urma lui si ce credeti?
— Am umplut chiuveta si am rezolvat problema cu pompa!
— Deci era infundata?
— Cateva fire de par acolo… Nu ai de ce sa te ingrijorezi… Hai ca ma grabesc, trebuie sa plec!
Surpriza! Imi facea jocul. Sau uitase de plicul lipit? Oare?! Se pare ca da, uitase, pentru ca, la scurt timp, am mai gasit unul. De data asta, era valuta in el, in jur de 500 de euro, iar suma era pusa intr-o carte subtire. De asta nu avea cum sa uite! Asa ca am fost nevoita sa inventez un nou scenariu. Dar ce? Atat timp cat cartea era despre regulile de circulatie, cam greu sa gasesc un motiv ca s-o rasfoim impreuna, la ceas de seara.
Paul ma tinea in sah, insa nu avea sa dureze prea mult jocul. stiam regulile, stiam care imi este pozitia, nu eram determinata sa renunt. Cum l-am prins Uber, cum i-am lansat mingea la fileu.
— Auzi, Paul, tu mai stii pe unde e cartea aia cu regulile de circulatie?
— Care carte? Habar n-am… Stai ca o caut eu!
De data aceasta, relaxarea il parasise. Cred ca s-a prins. M-am dus iar dupa el, in sufragerie.
— De ce te tot tii dupa mine?
— Dar tu cat mai ai de gand sa ma minti?
— Nu inteleg…
— Inteleg foarte bine. Ma pui in situatii jenante. Mi s-a luat sa tot inventez scenarii ca sa te fac sa recunosti. De unde sunt banii?
Coplesit de atatea intrebari, Paul a dat sa se ascunda pe dupa deget. Ba ca mi se pare, ba ca nu stiu despre ce e vorba, ba ca ar fi niste sume puse deoparte din economii.
— Daca sunt economii, de ce nu stiu de ei?
— Urma sa-ti spun, Elena!
— Urma? si de unde sumele astea atat de mari?
Era rosu de furie, contrar unui jucator versat. Simtea ca pierde, ii era dificil sa spuna adevarul. De ceva timp, Paul nu mai avea de munca. Cu toate astea, aducea bani in casa, pe ascuns, fireste. Aveam somajul lui, de care stiam foarte bine, dar in rest nu puteam banui nimic. Pleca zilnic de-acasa, imi spunea ca se mai intalneste cu unul, altul, ca vine repede etc. Adevarul era ca nu mi s-a intamplat sa intarzie prea mult niciodata. Nici pe sapte carari nu ajungea. Cu toate astea, de unde banii? Cum reusise sa puna deoparte sumele acestea? si de ce se ascundea de mine?
— Uite… Acum trebuie sa plec! mi-a zis el ca sa se mai eschiveze putin.
— Unde pleci? Merg si eu!
— N-ai tu ce cauta cu mine!
— Dar de ce?
— Pentru ca e mai bine! Lasa ca iti explic eu cand ma intorc…
— Pe bune ca imi explici?
— Daca iti spun…
Daca imi spune… Puteam eu sa mai am incredere in ceva? Nu puteam, evident. L-am lasat sa plece si, in loc sa merg si eu la munca in ziua respectiva, mi-am luat liber. Am cotrobait in toata casa. Nu am mai gasit nimic suspect. Erau toate lucrurile cu susul in jos cand aud ca suna telefonul fix:
— Zi-i barbatului tau ca, daca nu imi aduce banii aia pana maine, nu isi mai vede sotia!
Atat! Dupa care respectivul a inchis telefonul. Inima a inceput sa-mi bata de ziceam ca mai e putin si iese din piept.
Nu imi mai puteam controla respiratia, si venele de la tample mi se umflasera. Dau sa-l sun pe sotul meu, cu riscul de a afla ca nu am fost la munca, in ziua aceea. Cate minciuni imi livrase el era patetic sa imi fie si mie teama sa-i spun un mic neadevar…
Dar telefonul lui era inchis. Singurul lucru care imi ramanea de facut era sa astept. Sa astept, sa astept, sa astept… Ce se petrecea? Cine m-a sunat? Cu ce se ocupa sotul meu? De unde proveneau banii aia? Subiectul era atat de delicat, incat mi-era teama sa mai vorbesc cu cineva despre el. Unicul in masura sa-mi dea explicatii era Paul.
Stateam pe canapea si asteptam. Cand am auzit cheia in usa, am simtit cum m-am linistit brusc. Dar nu! Ma inselasem…
— Cine sunteti? De unde pana unde intrati in casa mea?
— Am venit sa-mi iau banii! Paul mi-a zis ca stii despre ce e vorba…
— Stai putin! Ce bani? si de unde ai tu cheia de la casa mea!
— Pana nu vad mia de lei, nici tu nu il vezi pe barbatul tau!
Nu il vazusem in viata mea pe tipul respectiv. Am pus repede lantul la usa, nu stiu cum de am avut puterea, probabil ca simturile mi se asmutisera. M-am dus si am adus cele zece milioane si i le-am dat. Mi-a aruncat cheia si mi-a zis ca, probabil, urmeaza sa soseasca si Paul acasa. Am inchis usa cat de repede am putut si am inceput sa plang. Cand sa sun la politie, iata ca soseste si Paul!
— Tu stii pana unde ai ajuns? Ce se intampla?
— Iarta-ma, Elena! Iarta-ma!
— Ce sa iert daca nu stiu despre ce e vorba?
— Promit ca nu te voi mai minti niciodata…
— Recunoaste ce ai facut macar in ceasul din urma…
— Lasa-ma sa iti povestesc! incerca el sa ma linisteasca.
Putinele economii pe care le avea de la fostul loc de munca, Paul le-a cheltuit la jocurile de noroc. Un prieten al lui il sfatuise sa faca asa, pentru ca poate castiga sume mari. La inceput, a castigat putin, iar dupa aceea mai mult. Succesul lui i-a atras atentia unui client mai vechi, care a incercat sa il intimideze. Dar nu a reusit sa-l intimideze, dimpotriva, i-a intrat pe sub piele. Culmea, in momentul in care au devenit apropiati, Paul nu mai avea norocul de odini-oara. Imprumuta de la el si tot imprumuta pana cand s-au adunat datoriile. Iar „bunul lui amic” si-a aratat adevarata lui fata. Sotul meu a tinut departe de mine tot adevarul, de teama de a nu mi se intampla ceva rau. A fost un mare naiv!
— Asta inseamna ca nu ai avut incredere in mine! Vezi? Tovarasia proasta strica obiceiurile bune…
— stiu, Elena, stiu, dar am intrat intr-un joc vicios. Tentatia a fost prea mare! Am dat de gustul banului, recunosc…
— Al banului nemuncit! am completat eu.
L-am iertat cu o singura conditie: sa nu repete niciodata greseala! Nu, nu cea de a merge la jocuri de noroc, ci de a ma minti, de a-mi ascunde lucrurile pe care le facea.
Dupa cele intamplate, nici ca i-a mai trecut prin cap sa-si mai forteze… norocul. L-am pus sa schimbe yala, pentru siguranta mea. Iar cand apele s-au linistit, mi-am amintit un amanunt foarte important, pe care era cat pe ce sa-l uit definitiv: banii din cartea cu reguli de circulatie erau inca acolo. Din toata aceasta experienta, iata, tot ne-am ales cu ceva!
