„Sunt Roxana și am rămas singură cu doi copii. O să-mi fie şi mie greu, dar şi lui. Căsnicia e un parteneriat în care fiecare trebuie să-şi găsească locul
Soţul meu a plecat de acasă. Nu ştiu cum s-a descurcat bunica mea de una singură pentru că bărbatul ei nu s-a mai întors de pe front. A îngropat un sicriu gol şi a crescut doi copii. Nu s-a plâns niciodată. Iar eu am fost părăsită de un bărbat care nu m-a meritat şi sufăr ca o proastă.
Poate e ruşinea la mijloc. Bunica mea trăia, ştiind că soţul ei a murit ca un erou, la datorie. Pe când, eu ştiu că a fugit după o fustă mult mai tânără.
Am rămas la fel, cu doi copii. Îi iubesc şi o să-i cresc. Nu o să mă ajute prea mult. Aşa că o să muncesc mai mult şi o să mă bucur de ei. Îl las pe el s-o ia de la început. Să vadă, în sfârşit, cât e de greu. Să tragă până îi sar ochii din cap ca să facă rost de bani pentru tânăra lui iubită.
Acasă, găsea totul pregătit. Nu ridica un pai de jos. Acum, va trebui să lupte şi el pentru relaţia lui. Dacă o să mai vină şi un copil, o să-i fie şi mai greu.
Simt că e prea târziu să-l aduc înapoi
Cred că am greşit şi eu. Poate nu i-am oferit şi confortul emoţional de care avea nevoie. Acum, îmi fac tot felul de gânduri. Lui nu i-aş putea spune nimic din toate astea. Am considerat că dacă găseşte mâncare pe masă, curat în casă, totul e rezolvat. Dar nu e aşa. Cred că asta l-a făcut să se însingureze. Eu mă ocupam de tot, iar el nu şi-a mai găsit rostul. E prea târziu să-l aduc înapoi, dar am scris toate aceste cuvinte ca să fie o atenţionare şi pentru alte femei.
Să ştiţi că o căsnicie e formată şi din bărbat şi din femeie. Amândoi trebuie să participe, să se simtă folositori.”
Sursa: eva.ro
