Chisăliță mai spune că, pe lângă pierderile pentru compania care administrează centrala, reprezentate de cantitățile de energie care nu au fost vândute, închiderea centralei „este o pierdere și pentru România, pentru că acele cantități au fost importate de diverși furnizori la prețurile pieței”, care „sunt aproape în permanență cam cele mai ridicate din zona europeană”.
Ministrul consideră că este „strigător la cer” faptul că, deși se știa că pot apărea probleme legate de funcționarea centralei în condițiile scăderii nivelului Dunării, timp de peste două decenii nu s-au luat măsuri.
„Mi se pare și strigător la cer că din 2003, de când a fost prima situație de genul acesta, 23 de ani, nu s-a întâmplat nimic. În același timp, trebuie să spunem că noi ne pregătim și pentru reactoarele 3 și 4. Adică nu este doar o problemă de reactoarele 1 și 2”, adaugă Dumitru Chisăliță.
Despre demersurile făcute recent pentru a asigura continuarea funcționării centralei, expertul în domeniul energiei a spus că „pe teren au existat anumite acțiuni”, însă „rezultatele nu au fost cele așteptate”.
