Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a spus vineri, la finalul ședinței de Guvern, că autoritățile caută o soluție pentru plata salariilor restante ale magistraților. Soluția la care se gândesc este o eșalonare a sumelor datorate.
Nazare speră că o înțelegere va fi găsită în cel mai scurt timp, prin dialog la cel mai înalt nivel, inclusiv la nivelul prim-ministrului, ca plata să nu provoace perturbări.
„Într-adevăr, este o obligație, este o chestiune foarte importantă, este o sumă foarte mare, pentru care sper ca, prin dialog, în cel mai scurt timp și la cel mai înalt nivel, la nivelul prim-ministrului, să reușim să găsim o soluție. Repet, soluția unei eșalonări, astfel încât sumele să poată fi plătite fără să avem perturbări”, a precizat Alexandru Nazare.
Guvernul și Ministerul Finanțelor au fost obligate, printr-o decizie definitivă din 15 octombrie, să plătească drepturile salariale restante ale magistraților. Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a câștigat procesul pe care chiar ea îl deschisese împotriva Executivului.
Pentru bugetul statului, presiunea este una semnificativă, de aproximativ 5 miliarde de lei. Fiecare zi de întârziere la plată ar urma să vină cu penalități.
Instanța supremă a precizat că amânările repetate au umflat facturile. Fiecare an de întârziere adaugă peste 21% la suma inițială, mult peste costul cu care statul se împrumută.
ÎCCJ respinge ideea că ar fi vorba despre privilegii ale magistraților. Instanța arată că peste 400.000 de oameni s-au judecat cu statul pentru salarii, iar magistrații sunt doar 6.817 dintre ei.
„Deși necesarul de fonduri a fost fundamentat și solicitat de ordonatorul principal de credite, obligațiile care reveneau autorităților executive în temeiul legislației finanțelor publice și al actelor normative de eșalonare nu au fost îndeplinite. Această conduită a continuat de o manieră ostentativă sub actualul Guvern”, a acuzat ÎCCJ.
Decizia CEDO
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins, săptămâna trecută, plângerea privind plata restanțelor salariale pentru mii de magistrați care câștigaseră procese împotriva statului.
Autoritățile au amânat plata integrală a acestor sume și au stabilit eșalonări succesive, invocând presiunea asupra bugetului.
„Curtea reafirmă că, având în vedere cerințele care decurg din Convenție, statul nu se poate baza pe lipsa fondurilor sau a altor resurse pentru a evita onorarea unei datorii bazate pe o hotărâre judecătorească.
Cu toate acestea, Curtea consideră că prezenta cauză este legată de circumstanțe excepționale caracterizate în special prin amploarea și natura imprevizibilă a obligațiilor financiare impuse statului și prin constrângerile economice și bugetare cu care autoritățile au trebuit să se confrunte într-un climat economic dificil.
Potrivit deciziei CEDO, chiar dacă hotărârile judecătorești pronunțate în favoarea reclamanților nu au fost încă executate integral și s-a decis o amânare a plății, trebuie considerat că autoritățile interne au pus în aplicare, într-un context de criză acută și prelungită și în ciuda insuficienței resurselor financiare disponibile, o serie de ajustări succesive care le-au permis să asigure executarea progresivă a acestor decizii, urmărind în același timp o politică pe termen lung de consolidare a finanțelor publice și garantând menținerea funcțiilor și serviciilor publice esențiale”.
