Joia Luminată – Ce nu ai voie să faci în această zi cu putere divină

24 aprilie în calendarul ortodox: zi de cinstire a ierarhilor transilvăneni și a Sfântului Iosif Mărturisitorul

Ziua de 24 aprilie are o semnificație deosebită pentru Biserica Ortodoxă, fiind dedicată pomenirii a patru mari apărători ai credinței strămoșești: Ilie Iorest, Simion Ștefan, Sava Brancovici – mitropoliți ai Transilvaniei – și Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Maramureș. Acești ierarhi au trăit în vremuri grele, marcate de persecuții religioase, și au rămas neclintiți în credința ortodoxă, devenind modele de rezistență și dăruire.

Ilie Iorest și Simion Ștefan – apărători ai credinței în vremuri tulburi

Ilie Iorest, născut în jurul anului 1600, s-a călugărit la Mănăstirea Putna și a fost numit mitropolit al Transilvaniei în 1640. S-a remarcat prin retipărirea „Evangheliei cu învățătură”, continuând eforturile de promovare a limbii române în viața liturgică. A fost îndepărtat din scaun și întemnițat pentru opoziția față de politicile de calvinizare, revenind ulterior la Putna, unde a murit în 1678.

După el, Simion Ștefan a preluat conducerea mitropoliei. Meritul său cel mai cunoscut este tipărirea Noului Testament de la Alba Iulia – o lucrare de referință în istoria spirituală și culturală a românilor.

Sava Brancovici – luptător pentru unitatea și limba ortodoxă

Mitropolit al Transilvaniei începând cu 1656, Sava Brancovici a înfruntat propaganda religioasă a principilor maghiari. A organizat un sinod în 1675 și a promovat folosirea limbii române în predici și slujbe. Pentru activitatea sa, a fost închis și persecutat, murind în 1683 ca un simbol al statorniciei în credință.

Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul – păstor neînfricat în Maramureș

Iosif Mărturisitorul, născut în zona Năsăudului, a fost hirotonit episcop în Moldova de către mitropolitul Dosoftei, conducând Episcopia Maramureșului în momente grele, când presiunile asupra ortodocșilor erau intense. A fost arestat în repetate rânduri, însă nu a cedat în fața autorităților habsburgice. A trecut la Domnul în 1711, slăbit de suferințele îndurate, dar neclintit în apărarea credinței.

Prin cinstirea acestor ierarhi, Biserica Ortodoxă aduce un omagiu rezistenței și verticalității lor, oferindu-i drept exemple de urmat în vremuri în care curajul moral este tot mai necesar.

Rugăciune care se rostește astăzi:

„Preaputernice și iubitul meu Doamne! Îmi aduc aminte că Te-ai născut om din Sfânta Fecioară în peșteră și ca Te-ai vândut cu treizeci de arginți de ucenicul Tău cel viclean, pentru ca să ne răscumperi pe noi păcătoșii din mâinile celui rău. Pentru acesta, Te rog să Te milostivești asupra mea păcătosul și să mă răscumperi pe mine vânzătorul și în toate zilele, ucigașul.

Și aceasta să o faci, te rog, pentru ca să cinstesc Nașterea Ta cea Sfântă și să mă închin Dumnezeirii Tale; Dă-mi Doamne iertare păcatelor mele cele multe și puterea să stau împotriva relelor trupului și ale sufletului meu. Primește această mică a mea rugăciune și smerita mea voință, că mă întristez pentru că Te-am întristat și mă amărăsc, pentru că Te-am mâhnit peste măsură. Încă mă aduc pe mine Ție, și de voia mea mă dau în mâinile Tale, pentru ca să mă pedepsești precum mi se cade și să mă tămăduiești cu ierburi amare ca un doctor bun precum vei vrea; pentru că altul nu poate să mă vindece, fără numai Tu, Dumnezeul meu și Ziditorul meu.

La Tine, drept aceea, am toată nădejdea mea crezând că, precum ai primit să te vinzi pentru mine, așa îmi vei dărui și acum mila Ta, să mă răscumperi din veșnica muncă și să mă așezi întru Împărăția Ta. Nu te depărta de la mine, carele sunt mai rău vânzător decât Iuda; nu mă lăsa să am în inima mea cugetele cele deșarte ale păcatului; nu mă slobozi să Te îmbrățișez și să Te sărut cu sărutare vicleană și cu buze spurcate, nici să-Ți zic:

„Bucură-Te, Învățătorule”, cu gura mea cea spurcată, nici să Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele fărădelege, nici să te batjocoresc cu gândurile mele rele, precum făceau vrăjmașii Tăi, pe vremea patimilor Tale; Ci ca femeia cea păcătoasă, să Te spăl, nu cu mir, ci cu lacrimile ochilor mei, pentru ca să mă învrednicesc să aud și eu din gura Ta cea dulce: „Iertate îți sunt păcatele! Amin”.