„Chiar și la o vârstă medie de peste 80 de ani, am găsit acești neuroni imaturi în toate grupurile”, a spus Salta.
Oamenii de știință se așteptau ca persoanele rezistente la boală să aibă mult mai mulți neuroni imaturi. Diferența a fost însă mică. Diferența mare a apărut la comportamentul celulelor.
La cei care și-au păstrat memoria, neuronii imaturi par să activeze mecanisme care îi ajută să supraviețuiască și să facă față timpului, cu mai puține semne de inflamație și de moarte celulară. Ei ar putea susține și țesutul din jur.
Salta i-a comparat cu „un fel de îngrășământ într-o grădină care a început să se degradeze”.
Autoarea avertizează că rolul acestor celule a fost dedus din date, nu dovedit prin experimente. Prezența lor nu arată că, la vârstnici, creierul produce continuu neuroni noi și nici că tocmai ei previn demența.
„Este o piesă dintr-un puzzle foarte mare. Nu va exista niciodată un singur factor care să explice reziliența”, a spus Salta.
Următorul pas este să afle cum comunică aceste celule cu neuronii din jur. Dacă vor înțelege ce protejează aceste creiere, ar putea apărea, în timp, noi tratamente.
