Ce s-ar întâmpla dacă mintea umană ar putea fi conectată la un computer cuantic? Am putea percepe lumea într-un mod complet diferit. Am deveni mai creativi? Sau am descoperi aspecte ale realității care ne scapă în prezent? Întrebările acestea sunt în centrul unei ipoteze controversate, potrivit căreia mecanica cuantică ar putea juca un rol în apariția conștiinței.
Hartmut Neven, șeful Laboratorului de Inteligență Artificială Cuantică al Google, propune un experiment care ar putea testa ideea, potrivit Popular Mechanics. Experimentul ar presupune conectarea creierului uman la un computer cuantic. Ipoteza nu este însă demonstrată, iar realizarea ei se lovește de obstacole tehnice și științifice importante.
Într-un studiu publicat în 2024 în revista științifică Entropy, Neven explorează posibilitatea ca procesele cuantice să contribuie la apariția conștiinței. Pornește de la ideea că, în anumite condiții, creierul ar putea fi implicat în fenomene cuantice. Asemenea fenomene nu sunt explicate pe deplin de modelele convenționale ale activității neuronale.
Propunerea presupune ca un creier uman să fie conectat la un computer cuantic, într-un mod care să permită o legătură cuantică. În teorie, qubiții implicați în funcționarea sistemului cuantic ar putea forma, împreună cu cei presupus existenți în creier, o superpoziție cuantică extinsă.
Qubiții sunt unitățile de bază ale informației cuantice. Ei sunt, într-o anumită măsură, echivalentul biților folosiți de calculatoarele obișnuite. Spre deosebire de biții clasici, care reprezintă 0 sau 1, qubiții pot exista în superpoziții ale mai multor stări.
După ipoteza lui Neven, extinderea unei asemenea superpoziții ar putea fi asociată unei experiențe conștiente mai bogate. Asta nu ar însemna că dimensiunea fizică a creierului crește. S-ar putea schimba însă modul în care o persoană percepe și experimentează lumea.
Cercetătorul a sugerat, într-un interviu acordat publicației New Scientist, că o asemenea experiență ar putea semăna, într-o anumită privință, cu schimbările de percepție produse de substanțele psihedelice. Ideea rămâne teoretică. Nu există dovezi că o conexiune de acest fel ar putea produce efectele descrise.
Ipoteza lui Neven are legături cu o teorie a matematicianului și fizicianului britanic Roger Penrose, numită „Reducere obiectivă orchestrată”, sau Orch OR. Teoria a fost propusă împreună cu anestezistul Stuart Hameroff și susține că procesele cuantice ar putea contribui la apariția conștiinței.
Penrose a argumentat că explicațiile bazate exclusiv pe procesele computaționale clasice ar putea să nu fie suficiente pentru a lămuri pe deplin natura conștiinței. În cadrul teoriei Orch OR, anumite stări cuantice ar avea un rol în apariția momentelor conștiente.
Neven propune, în schimb, o perspectivă diferită. În loc să lege experiența conștientă de prăbușirea unei superpoziții cuantice, sugerează că aceasta ar putea apărea chiar în momentul în care se formează superpoziția.
Potrivit cercetătorului, schimbarea aceasta ar evita unele dificultăți teoretice. Acestea țin de ideea că prăbușirea superpoziției ar putea permite o comunicare mai rapidă decât lumina, incompatibilă cu principiile fundamentale ale fizicii cunoscute.
Vlatko Vedral, fizician specializat în domeniul cuantic la Universitatea Oxford, explorează o perspectivă asemănătoare. Se întreabă dacă limitele biologice ale creierului ar putea restrânge anumite forme de creativitate și dacă tehnologiile cuantice ar putea, într-o zi, să contribuie la depășirea lor.
Vedral își imaginează dispozitive cuantice capabile să influențeze anumite procese ale creierului. Scopul ipotetic ar fi facilitarea dezvoltării gândirii intuitive și creative. Într-un asemenea scenariu, oamenii ar putea deveni mai eficienți în rezolvarea problemelor complexe sau ar putea aborda realitatea din perspective noi.
Totuși, aceste posibilități rămân speculative, fără dovezi solide că dispozitivele cuantice ar putea amplifica în acest mod creativitatea sau că ar permite accesul la aspecte ascunse ale realității.
Obstacolele din calea experimentului
Înainte ca asemenea scenarii să devină realitate, cercetătorii trebuie să demonstreze că procesele cuantice joacă într-adevăr un rol relevant în conștiința umană. Unul dintre obstacole este mediul biologic al creierului, care este cald și umed. Acolo, stările cuantice fragile ar putea fi greu de menținut suficient timp pentru a influența activitatea cerebrală.
Chiar și Neven recunoaște dificultatea tehnică a experimentului propus. Mai mult, identificarea unor efecte cuantice în creier nu ar demonstra automat că acestea sunt responsabile pentru apariția conștiinței.
Deocamdată, oamenii de știință nu au ajuns la un consens nici asupra modului în care apare conștiința, nici asupra eventualului rol al mecanicii cuantice în acest proces.
Conectarea creierului la un computer cuantic rămâne o propunere teoretică, nu o tehnologie disponibilă.
Dacă ipoteza va putea fi testată și confirmată, cercetarea ar putea aduce noi indicii despre una dintre cele mai dificile întrebări ale științei: cum se transformă activitatea fizică a creierului în experiență subiectivă. Până atunci, ideea rămâne la granița dintre fizica teoretică și speculația științifică.
