În timp ce studia adâncurile Mării Negre, anul trecut, o echipă de oameni de știință a făcut o descoperire surprinzătoare, una pe care nici măcar nu o căuta, după cum scrie National Geographic.
Grupul investiga efectele schimbării nivelului apei mării asupra comunităților de oameni primitivi, însă după ce camerele de luat vederi subacvatice au captat imagini de la mare adâncime din Marea Neagră a înțeles imediat de ce grecii antici au numit această întindere de apă „Marea Ostilă”. Pe fundul ei, în străfunduri, zac răspândite nenumărate epave, alături de acestea putând exista, încă nedescoperite, mii de alte ambarcațiuni vechi de secole.
Ideea descoperirii acestor epave era departe de ceea ce aveau în plan membrii echipei proiectului Maritime Archaeology Project (MAP) la momentul în care s-a început monitorizarea fundului mării din apropierea coastelor Bulgariei. Expediția MAP, realizată de arheologi marini din Europa și Statele Unite, avea ca misiune principală analizarea modului în care schimbarea nivelului apei a afectat vechile comunități umane de la finalul ultimei epoci glaciare, în urmă cu circa 12.000 de ani.
Odată cu încălzirea Pământului și topirea gheții, nivelul apelor a crescut, iar apa din Mediterana s-a revărsat în Asia Minor ducând la apariția Mării Negre. În timp ce studia aceste schimbări de mediu, echipa MAP care utiliza vehicule controlate de la distanță (ROV) a dat peste prima dintre epavele care zac neatinse pe fundul acestei întinderi de apă.
Între timp, cu ajutorul echipamentelor subacvatice avansate, au fost identificate peste 40 de epave a căror vechime se întinde pe o perioadă de circa un mileniu. Cea mai veche dintre acestea provine din urmă cu 800 de ani, din timpul Imperiului Bizantin, iar mare parte dintre celelalte au fost construite pe vremea când Marea Neagră se afla sub control otoman, din secolele al XIV-lea — al XIX-lea.
Navele le oferă istoricilor noi perspective asupra rețelelor comerciale care au unit așezările din Europa de partenerii lor din est, mai arată sursa citată. Înfruntarea Mării Ostile pentru a aduce în orașele europene cereale, vite, vin și materiale textile era, în mod evident, un demers periculos, după cum relevă dovezile descoperite.
Printre epavele identificate în Marea Neagră se află și o corabie venețiană, unul dintre cele mai bune exemple ale diversității medievale, care s-a scufundat cel mai probabil în secolul al XIII-lea. Luminile unui ROV au dezvăluit duneta cu caracter distinctiv a navei, epava fiind identificată drept o „cocha” sau o „navă rotundă”. În cazul în care se adeverește teoria potrivit căreia aceasta a fost utilizată în timpul Imperiului venețian, ea s-ar fi putut scufunda în timpul epocii de aur venețiene — perioada în care Marco Polo a realizat celebrele sale aventuri.
De mare interes pentru oamenii de știință sunt artefactele. În majoritatea oceanelor, frânghiile și scondri sunt deteriorați rapid de apele bogate în oxigen, însă în Marea Neagră acest gaz este total absent la adâncimi de peste 500 de picioare, iar rămășițele fragile au fost perfect conservate.
Arheologii au bănuit multă vreme că sute, poate chiar mii, de epave zac astfel conservate pe fundul mării, însă numai câteva proiecte care au primit o finanțare solidă, precum MAP, beneficiază de tehnologia necesară pentru a capta imagini la adâncimi atât de mari.
În 2016, epava unei nave datând din secolul al II-lea a fost descoperită în Marea Neagră de către reprezentanți ai „Societății de arheologie subacvatică” din Bavaria (Bavarian Society for Underwaterarchaelogy — BSfU), Germania, care doresc să sprijine autoritățile tulcene pentru a înființa primul centru de cercetări arheologice subacvatice din România. În aceasta au fost găsite mai multe amfore.
