Blanche Monnier, o tânără de 25 de ani, de o frumusețe rară și care aparținea unei familii bogate din Paris, s-a îndrăgostit de un avocat sărac, necunoscut în lumea bună și în ciuda faptului că rangul fetei nu permitea astfel de „nesăbuințe”, femeia și-a ascultat inima și s-a răzvrătit împotriva mamei sale. Brusc, Blanche a dispărut.
Aceasta a încetat să mai dea curs invitațiilor la seratele celor bogați, nu mai era zărită nici în curtea impetuoasei case, iar în ciuda căutărilor disperate ale iubitului, femeia nu era de găsit.
Familia Monnier nu a reclamat niciodată dispariția fetei și cum anii treceau, lumea a încetat să mai vorbească de ea. Mama tinerei și-a șters lacrimile de crocodil în batista de mătase, brodată cu inițialele familiei și a continuat să trăiască viața ca și cum nimic nu s-a întâmplat.
Pe 23 mai 1901, procurorul general al Parisului a primit o scrisoare misterioasă: “Domnule Procuror General, am onoarea să vă informez în privinţa unui caz deosebit de serios. Este vorba despre o fată bătrână închisă în casa doamnei Monnier, flămândă şi care trăieşte într-o mansardă putedră şi igrasioasă, de mai bine de 25 de ani”.
Poliția a descins în casa Monnier și au început să caute în toate camerele.
La mansardă o ușă ferecată cu mai multe lacăte avea să ducă autoritățile într-o dimensiune horror. Blanche Monnier a fost găsită după 25 de ani de captivitate, arătând ca un schelet, cu părul lung până la genunchi și așezată goală pe un pat plin de resturi de mâncare și excremente, în jurul căruia se plimbau șobolanii.
“Biata femeie, complet goală, stătea direct pe saltea. De jur împrejurul său se formase o crustă din excremente şi bucăţi de mâncare. Era plin de gândaci iar aerul încărcat de duhoare era pur şi simplu irespirabil. Intram, stăteam puţin, investigam puţin şi ieşeam. Nu rezistai mai mult de 2-3 minute”, a declarat un agent al Poliției.
Doamna Monnier a fost arestată imediat. Aceasta nu a rezistat condițiilor de detenție și a murit la doar 15 zile de la eveniment. Înainte, a făcut confesiunea macabră, spunând că Blanche a îndrăznit să se îndrăgostească de un bărbat nepotrivit rangului ei și în locul rușinii a ales să își pedepsească copilul. Inițial planul femeii era să o țină închisă pe fată, doar câteva zile pentru a-i da o lecție, dar Blanche a continuat să lupte pentru iubirea ei și astfel pedeapsa a fost aplicată timp de 25 de ani, chiar și după ce avocatul mult iubit a decedat. În tot acest timp Blanche a fost hrănită cu resturi de mâncare și nu a văzut niciodată lumina soarelui.
Blanche Monnier a fost internată în spital, unde medicii au observat că femeia avea episoade de schizofrenie. A fost mutată într-un ospiciu, dar niciodată nu și-a mai revenit. Femeia a murit 12 ani mai târziu, încă iubind bărbatul sărac.
