Scrisoarea secretă a lui Ion Iliescu, ieșită la iveală după decenii! Ce a cerut cu puțin timp înainte de Revoluție și cum această dezvăluire poate rescrie istoria

Mărturia lui Virgil Măgureanu: cum a fost împiedicat să ajungă la Europa Liberă mesajul dur al lui Ion Iliescu, menit să pregătească înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu încă din martie 1989

Ion Iliescu, primul președinte post-decembrist al României, se număra printre cei care, încă de la începutul anilor ’80, vedeau necesară o schimbare de regim. Considerat de Nicolae Ceaușescu o amenințare la puterea sa, acesta fusese îndepărtat din funcții importante, inclusiv de la conducerea Consiliului Național al Apelor în 1984, fiind suspectat că întreține legături cu persoane ce doreau îndepărtarea dictatorului.

În 1989, Iliescu conducea Editura Tehnică și se afla sub stricta supraveghere a Securității. În martie același an, BBC și Europa Liberă au difuzat „Scrisoarea celor șase”, redactată de Gheorghe Apostol și semnată de alți veterani ai PCR – Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Răceanu, Constantin Pârvulescu și Silviu Brucan – un document critic la adresa politicii lui Ceaușescu.

Iliescu a simțit momentul prielnic și a decis să redacteze o scrisoare și mai radicală, destinată postului Europa Liberă.

Frizeria, Parcul Circului și manuscrisul care nu a trecut granița
Virgil Măgureanu, fost director al SRI, povestește în volumul „De la regimul comunist la regimul Iliescu”, realizat împreună cu Alex Mihai Stoenescu, cum a primit un telefon de la Iliescu chiar a doua zi după difuzarea Scrisorii celor șase.

„A venit la întâlnire pe trotuar, însoţit de un fost ambasador, nu-i reţin numele… se duseseră la frizer și era un bun pretext să ne vedem. După câteva vorbe de politeţe, l-am luat deoparte și i-am spus ce se întâmplase cu scrisoarea. A fost extrem de impresionat, nu aflase, probabil, și atunci, pe loc, s-a hotărât: «Măi, redactăm ceva și facem ca de obicei, scrie tu o formă». Am și originalul scris de mine, dar n-a fost pe placul lui, așa că a făcut el o variantă mai extinsă. Textul lui era mai exaltat și mai puțin analitic, dar în final l-a refăcut”, a povestit Măgureanu.

Câteva săptămâni mai târziu, cei doi s-au întâlnit în Parcul Circului.

„Ne-am aşezat pe o bancă, el avea diplomatul pe genunchi și mi-a dat manuscrisul, format A5. L-am pus în buzunar și am vorbit generalități. L-am bătut la mașină și i l-am dat lui Ovidiu Trăznea. După ce l-a citit, Trăznea a zis: «Nu sunt mulţumit de text» și a decis să facă altul. Planul era ca el să-l dea atașatului cultural al Ambasadei SUA. Așa s-a întâmplat că textul lui Iliescu nu a trecut granița și nu a fost difuzat”, mai arată fostul șef al SRI.

Reacția lui Ion Iliescu
Fostul președinte a confirmat episodul pe blogul personal, precizând că nu i-a cerut lui Trăznea să analizeze textul, ci doar să-l trimită:

„Pentru transmiterea textului meu spre Europa Liberă am apelat la Virgil Măgureanu, care mi-a vorbit despre posibilitatea realizării acestui lucru prin profesorul Ovidiu Trăsnea. Nu-i înmânasem textul pentru avizare, ci pentru trimitere. Dacă dorea, profesorul putea redacta un alt text, dar nu în locul celui făcut de mine.”

Ce conținea mesajul blocat
Iliescu a explicat că scrisoarea era o veritabilă chemare la acțiune și a publicat-o ulterior, susținând că ar fi putut fi un manifest înainte de Revoluție:

„Țara noastră se află într-o profundă criză – politică, economică, socială și morală – ale cărei consecințe se repercutează asupra vieții tuturor prin mizerie economică, degradare morală și corupție generalizată. (…) O conducere incompetentă și iresponsabilă, orbită de setea de putere, a reușit să provoace un haos total în economie, pe care nu-l mai poate stăpâni.”

De la colaboratori la adversari
Relația Iliescu–Măgureanu s-a răcit după 1996, pe fondul speculațiilor privind „jocuri duble” și dispariția unor documente importante din perioada Revoluției și Mineriadelor. În 1997, Măgureanu a demisionat din fruntea SRI, în timp ce Iliescu revenea la Cotroceni în 2000.

Ani mai târziu, Iliescu a fost inculpat în dosarele Revoluției și Mineriadelor, dar acestea nu au ajuns în instanță. În 2022, i s-a retras certificatul de revoluționar, iar în martie 2025 instanța a confirmat definitiv anularea acestuia.