Comunitatea medicală din România este profund tulburată de recentele decese ale cinci cadre medicale, care au murit în condiții care ridică multe întrebări. Trei medici din Iași și doi din Timișoara au pierdut lupta cu viața într-o perioadă scurtă, iar acest val de tragedii a stârnit îngrijorare și confuzie în rândul celor din domeniul sănătății. Deși fiecare deces are cauze diferite, succesiunea rapidă și circumstanțele dramatice ale acestora au lăsat un gol imens în comunitatea medicală.
Timișoara a fost profund afectată de pierderea a două personalități importante din domeniul sănătății. Dr. Eugenia Tauber, specialist în radiologie și imagistică medicală, a decedat la vârsta de 40 de ani de carieră, lăsând în urma sa o amintire deosebită. „Nu a fost doar un medic excepțional. A fost o lumină în viețile pacienților și colegilor săi”, au transmis reprezentanții Spitalului Județean de Urgență.
Un alt regretabil deces este cel al prof. dr. Alin Horia Marin, un renumit specialist ORL și cadru didactic, care a fost mentor pentru multe generații de studenți. La vârsta de 61 de ani, profesorul Marin a fost răpus de o boală gravă, punând astfel capăt unei cariere exemplare.
În Iași, tragedia continuă cu pierderea a trei cadre medicale într-un interval scurt de timp. George Ștefan Tilă, medic rezident de 31 de ani, a murit din cauza complicațiilor fibrozei chistice, o boală rară și cruntă. La doar doi ani distanță, Emanuel-Mirel Luca, un alt medic rezident de 26 de ani, a murit după o infecție simultană cu COVID-19 și gripă. Circumstanțele acestui deces au dus la deschiderea unei anchete.
Pe lângă acești medici, un brancardier de 54 de ani, aparent sănătos, a suferit un infarct fatal imediat după terminarea turei sale, adâncind și mai mult durerea și îngrijorarea.
Aceste pierderi, deosebit de dureroase, ridică semne de întrebare despre condițiile de muncă din spitale. Mulți colegi ai celor decedați vorbesc despre presiunea constantă, stresul intens și lipsa de suport psihologic, realități ignorate prea mult timp în sistemul sanitar.
Întrebarea care rămâne este: este aceasta doar o coincidență tragică sau există un fenomen mai profund, ce amenință stabilitatea și sănătatea personalului medical?