Ce se dă de pomană în Sâmbăta lui Lazăr 2025: Tradiții și obiceiuri de respectat

Sâmbăta lui Lazăr 2025, care va fi celebrată pe 12 aprilie, marchează o zi cu o semnificație spirituală profundă, având loc cu o săptămână înainte de Sărbătoarea Floriilor. Această zi este legată de una dintre cele mai mari minuni ale Mântuitorului, învierea lui Lazăr, prietenul lui Iisus, și semnifică începutul unui ciclu de momente sacre care duc spre Sfintele Paști.

În multe zone din sudul țării, în special în mediul rural, Sâmbăta lui Lazăr este marcată de tradiții vechi și colinde populare, cunoscute sub denumirea de „Cântecele de Paști”. Fetele din sat, îmbrăcate în rochii albe și cu coroane de flori de primăvară, colindă casele, aducând cu ele obiceiuri ce sunt legate de învierea lui Lazăr și de speranța în viața veșnică.

O tradiție centrală o reprezintă figura Lăzăriței, o fată îmbrăcată în mireasă, care joacă un rol simbolic în povestea despre Lazăr. Colindele spun despre dorința lui Lazăr de a mânca azimă, moartea sa și durerea surorilor care l-au găsit și l-au înmormântat cu dragoste.

În această zi, gospodinele pregătesc plăcinte cu mere sau brânză, care sunt oferite de pomană celor dragi, vecinilor și celor nevoiași. Sâmbăta lui Lazăr este, de asemenea, o zi dedicată pomenirii morților, cunoscută și sub denumirea de Moșii de Florii.

Copiii, în această zi, merg din casă în casă cu crenguțe de salcie sfințite, oferind binecuvântări și urări de sănătate, iar în schimb primesc ouă crude, care vor fi vopsite în Joia Mare. Acest obicei amintește de primirea triumfală a lui Iisus în Ierusalim, când oamenii Îi întâmpinau cu ramuri de finic și măslin.

Din punct de vedere religios, Sâmbăta lui Lazăr este sărbătorită de Biserica Ortodoxă pentru a comemora învierea lui Lazăr din Betania, un moment relatat în Evanghelia după Ioan, capitolul 11. Conform Sfintei Scripturi, Lazăr a fost mort de patru zile când Iisus a ajuns la el și, printr-o rugăciune puternică, l-a readus la viață, ceea ce a avut un impact major asupra mulțimilor și a fost un factor determinant în condamnarea lui Iisus.

Tradiția spune că Lazăr, după înviere, a fugit în Cipru împreună cu surorile sale, unde a fost hirotonit episcop și a trăit 30 de ani în credință. Conform poveștilor, nu a mai zâmbit niciodată, amintindu-și de zilele petrecute în moarte.

Sâmbăta lui Lazăr 2025 este o zi de reflecție asupra vieții, morții și credinței în înviere. Tradițiile, colindele, darurile și rugăciunile păstrează un legătura între trecut și prezent, creând o punte între lumea pământească și divinitatea. Această sărbătoare semnifică nu doar o pregătire pentru Floriile ce urmează, ci și o reafirmare a speranței și credinței creștine.