Brandon. un barbat sărac și fără adăpost oferă ultimii săi 2 dolari unui bătrân în nevoie la o benzinărie și moștenește compania acestuia a doua zi. Brandon crede că aceasta este șansa unui nou început pentru familia sa.
Brandon își strângea paharul din hârtie cu mărunțiș în timp ce pășea în magazinul benzinăriei. Se afla lângă un raft când o voce ridicată i-a atras atenția. A observat o coadă de cumpărători furioși care așteptau în spatele unui bătrân care avea dificultăți de auz.
– „Îmi pare rău, ce ai spus despre apă?” a întrebat bătrânul confuz pe casieriță.
– „Bani!” a răspuns aceasta, iritată. „Am spus că nu aveți suficienți bani, domnule!”
– „Ah, da, a fost o zi însorită!” a replicat bătrânul, încruntat. Un tânăr din spatele său l-a apucat de umăr și i-a strigat la ureche.
Brandon a urmărit întreaga scenă. Era tentat să intervină, dar nu voia să atragă mânia cumpărătorilor. Între timp, bătrânul a explicat că nu avea suficienți bani, cerând o sticlă mai mică de apă pentru a-și lua pastilele.
– „Dacă nu puteți plăti, va trebui să plecați!” a strigat casierița.
– „Pot pleca?” a întrebat bătrânul, zâmbind. Dar casierița i-a smuls sticla din mână. „Ieșiți afară, moșule!” a șuierat ea. „Sunteți prea multă bătaie de cap!”
Bătrânul a încercat să insiste, dar rugămințile sale au rămas fără răspuns.
Brandon nu a mai suportat. S-a dus la casieriță și a oferit să plătească pentru bătrân.
– „Aveți un pic de inimă, doamnă,” a spus el, golind paharul pe tejghea. Femeia s-a uitat disprețuitor la el înainte de a număra banii.
– „Ajung,” a spus ea, luând inclusiv ultimii săi 2 dolari. „Acum dă-te la o parte. Blochezi coada.”
Brandon a abandonat conserva de fasole pe tejghea și i-a oferit bătrânului sticla de apă.
– „Poftiți, domnule. V-am luat apă,” i-a spus clar, asigurându-se că bătrânul îi poate citi buzele. Acesta i-a mulțumit. Au ieșit împreună din magazin, iar Brandon s-a îndreptat spre cortul său, dar bătrânul l-a oprit.
– „Așteptați!”
Brandon s-a întors.
– „De ce m-ați ajutat, când evident aveați nevoie de bani?”
– „Dacă am învățat ceva din a fi fără adăpost, domnule,” a spus Brandon, „este că lumea funcționează doar când oamenii sunt buni unii cu alții.”
Bătrânul a plecat, dar cu o privire gânditoare. Brandon a observat că acesta s-a urcat într-un SUV strălucitor și s-a întrebat de ce un om ca el nu și-ar permite o sticlă de apă.
A doua zi, în timp ce Brandon împărțea cartofi prăjiți reci copiilor săi, un sedan argintiu a oprit lângă cortul lor. Un bărbat îmbrăcat elegant s-a apropiat.
– „Bună dimineața, domnule. Ultima dorință a domnului Grives a fost să vă înmânez acest plic,” a spus el, întinzându-i un plic.
Brandon l-a deschis. În interior era o scrisoare:
„Ieri, ați dovedit că sunteți un om de caracter, cheltuindu-vă ultimii bani pentru mine. Bunătatea și credința dumneavoastră în a face bine mi-au inspirat dorința de a vă răsplăti cu cel mai mare dar pe care îl pot oferi: compania mea.
Timpul meu pe această lume se apropie de sfârșit. Recent, am devenit reticent în a lăsa compania fiului meu, deoarece am realizat că este un om egoist, cu o inimă de piatră. Ar fi o mare alinare pentru conștiința mea dacă dumneavoastră ați moșteni afacerea. Tot ce vă cer este să vă asigurați că fiul meu este îngrijit și poate continua să trăiască o viață sigură și confortabilă.”
Brandon nu-și putea crede ochilor. Restul poveștii ia o turnură dramatică, cu provocări neașteptate, decizii dificile și întorsături neașteptate, dar în final, Brandon înțelege că adevărata avere este dragostea și legătura pe care o are cu copiii săi.