Se spune că dragostea nu ține cont de vârstă, iar povestea mea de iubire nu face excepție de la regulă. Poate că lumea ne vorbește pe ascuns, dar eu sunt convinsă că Mihnea este sufletul meu pereche.
O prietenie pe viață
Părinții mei s-au căsătorit de tineri și s-au stabilit în aceeași comună cu bunicii mei dinspre tată. Și-au construit o căsuță și și-au întemeiat o gospodărie frumoasă. Cea mai bună prietenă a mea era Simina, care locuia în Iași și își petrecea fiecare vacanță la bunicii ei, vecinii noștri.
Simina era orfană de tată. Pe când avea 16 ani, mama ei a plecat la muncă în Italia, așadar a trebuit să se descurce singură. După ce am terminat liceul, mi-am dorit să-mi încerc norocul la oraș. Simina m-a invitat să locuiesc cu ea și m-a ajutat să-mi găsesc de lucru la un butic.
Un accident ne-a schimbat viața
Într-o bună zi, am primit un telefon. Mi s-au tăiat picioarele, fiindcă o voce mă anunța că prietena mea a suferit un accident de mașină. Am fugit la spital. Stăteam pe hol, plângeam și mă rugam pentru viața ei, când a ieșit un doctor care a întrebat dacă sunt rude din partea Siminei. M-a liniștit spunându-mi că prietena mea este bine și că se va recupera. Au urmat două săptămâni lungi, în care m-am împărțit între spital, muncă și casă. Într-o zi, prietena mea m-a întrebat dacă se petrece ceva între mine și domnul doctor. Am zis că nimic, ce să se întâmple? „Atunci, de ce se uită așa la tine?“, mi-a spus ea.
- Lege pentru românii care locuiesc la casă și au câini în curte! Proprietarii pot primi amendă de 500 de lei
- Întâlnire crucială în cazul Teodorei Marcu: Alex Marcu și fosta soție a lui Robert Lupu, față în față!
- Se renunță la garanția de 50 de bani în magazine! Modificare importantă în sistemul de returnare a ambalajelor – ce vor primi clienții
Trebuie să recunosc că remarca ei m-a pus pe gânduri și am început să fiu mai atentă la detalii. Doctorul Mihnea petrecea mai mult timp la patul Siminei față de alți pacienți, îmi dădea multe sfaturi și mereu mă întreba dacă avem nevoie de ceva. Mi-am dat seama că începusem să mă fâstâcesc când îl simțeam în apropiere.
Începutul poveștii
Bănuiam că medicul era însurat și că nu s-ar uita niciodată la o fată de 24 de ani. Când îl priveai, nu-i dădeai mai mult de 40 de ani. Era înalt, brunet, cu doar câteva fire albe și se îmbrăca mereu la costum. La externare, doctorul mi-a dat numărul lui de telefon în caz că mai am vreo întrebare. În zilele în care au urmat m-am pomenit des gândindu-mă la Mihnea și nu de puține era mă întrebam ce mai face.
Nu mică mi-a fost mirarea când am ajuns acasă într-o zi și l-am găsit pe doctor la în vizită. Simina îl rugase să vină. Am petrecut seara toți trei. Așa am aflat că Mihnea avea 47 de ani, cu 2 mai mulți ca tata, nu fusese niciodată însurat și că-și iubea meseria mai mult decât orice. Când Simina s-a dus la culcare, Mihnea s-a așezat pe canapea lângă mine și mi-a mărturisit că mă place.
Părinți nu l-au acceptat
La început, m-a speriat mărturisirea lui. Mă intimida cu profesia, cu educația lui, mă întrebam dacă am putea găsi subiecte comune de conversație. Dar, în lunile care au urmat Mihnea mi-a cucerit definitiv inima. Eram amândoi persoane mai retrase, ne plăceau aceleași filme, zâmbeam la aceleași întâmplări.
Îmi plăcea faptul că era mai matur. De Crăciun, când părinții ne-au invitat pe la ei, a trebuit să le mărturisesc că Mihnea e mai în vârstă ca mine. Tata s-a supărat teribil și mi-a spus că iubitul meu voia doar să profite de o fată tânără. Mama a început să plângă. Mihnea nu s-a supărat și mi-a spus că înțelege reacția lor. Eram sfâșiată între iubirea pentru părinți și cea pentru el.
Am ales cu inima
Iubitul meu mi-a spus că merg acasă pentru o perioadă: dacă iubirea noastră era îndeajuns de puternică, urma să treacă, cu siguranță, testul timpului. Așa au trecut trei luni. În fiecare zi tânjeam după el, vroiam să stau de vorbă cu el, să îi povestesc tot ce mi s-a întâmplat peste zi și să-mi găsesc liniștea în brațele sale. El nu m-a mai sunat și bănuiam că m-a uitat.
Într-o zi, mă întorceam de la magazin când i-am văzut mașina la poartă. Am fugit în casă, unde l-am găsit vorbind liniștit cu părinții mei. Nu mai suportase absența mea și venise să îmi ceară mâna. Mi s-au tăiat picioarele de emoție. Am spus da fără să ezit. Cred că maturitatea lui i-a convins pe părinții mei, care au acceptat până la urmă relația noastră. M-am întors în Iași și de atunci trăiesc cea mai frumoasă poveste de iubire.
Și nu pun la suflet privirile răutăcioase și vorbele șoptite pe seama noastră.
