Părintele Iosif Trifa îţi dezvăluie marele secret: Cum să-ți meargă toate bine şi să ai spor și binecuvântare:

O, cum nu ştiu oamenii că Domnul binecuvântează această viaţă şi cu ajutorarea și purtarea de grijă a traiului vieţii noastre! Când trăieşti o viaţă îngenuncheată la picioarele Domnului, Domnul „are grijă de tine” şi de toate lipsurile tale. El Se îngrijeşte de tine ca de un copil mic al Lui. El ia în grija Lui necazurile și greutăţile traiului tău. Toate îţi merg cu spor și binecuvântare.

Cei mai mulţi oameni sunt veşnic îngrijoraţi ca Marta din Evanghelie, pentru că lipseşte „partea cea bună” a Mariei din viaţa lor. Nu-L văd pe Domnul de mulţimea alergărilor. N-au spor şi binecuvântare în traiul lor și în lucrul lor pentru că nu „caută mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 6, 33), pentru că în viaţa lor porunceşte Marta. Eu te întreb, iubite cititorule, cum se înţeleg în viaţa ta cele două „surori”, Marta și Maria?

***

Starea de rugăciune în mijlocul familiei

Unii părinţi îmi spun câteodată că uită de Dumnezeu atunci când nu se află în biserică. Or, potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, însăşi familia noastră trebuie să devină o „mică biserică”.
Părinţii se plâng uneori ca sunt prea ocupaţi sau prea obosiţi pentru a se putea ţine de o regulă de rugăciune. Cu toate acestea, fiecare poate rosti fie şi numai o singură dată, la intervale regulate (de exemplu, o dată la fiecare ceas sau jumătate de oră) rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!”, rostind cuvintele încet, cu luare-aminte şi din toată fiinţa, evitând orice alt gând. Intensitatea unei asemenea rugăciuni, chiar atunci când avem puţin timp la dispoziţie sau suntem prinşi cu alte activităţi, are efectul de a prelungi starea de rugăciune şi sentimentul prezenţei lui Dumnezeu până la următoarea rostire a rugăciunii.

Unii părinţi îmi spun câteodată că uită de Dumnezeu atunci când nu se află în biserică. Or, potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, însăşi familia noastră trebuie să devină o „mică biserică”. Trebuie să chemăm preotul să ne binecuvânteze casa, trebuie să avem icoane, să folosim tămâie. Ne va fi poate de folos să ascultăm din când în când muzică liturgică. Dar nu înseamnă că de acum înainte trebuie să renunţăm la toate celelalte tablouri în favoarea icoanelor şi la orice alt gen de muzică pentru a asculta numai muzică religioasă sau să evităm orice altă conversaţie privitoare la aşa-zisele lucruri „lumeşti”. Este mult mai eficient pentru noi să încercăm să păstrăm necontenit în inimile noastre duhul rugăciunii, fiind conştienţi de prezenţa lui Dumnezeu.

Să ne rugăm în fiecare dimineaţă: „Doamne, dacă eu Te uit, Tu nu mă uita” sau „Doamne, întoarce-Ţi privirea către copiii mei, chiar atunci când ei nu-şi mai aduc aminte de Tine”

***

Dumnezeu dăruieşte gânduri curate celor ce trăiesc o viaţă curată

„Curăţia gândirii izvorăşte prin străduinţa neîncetată întru cele duhovniceşti şi din paza inimii, iar din curăţia gândirii vine luminarea înţelegerii. De aici harul conduce mintea spre împărăţia în care simţurile nu mai au nici o putere”.
Dumnezeu dăruieşte gânduri curate celor ce trăiesc o viaţă curată. „Curăţia gândirii izvorăşte prin străduinţa neîncetată întru cele duhovniceşti şi din paza inimii, iar din curăţia gândirii vine luminarea înţelegerii. De aici harul conduce mintea spre împărăţia în care simţurile nu mai au nici o putere”. Fiind cu luare aminte şi adunată în rugăciune, „mintea se întraripează şi zboară în înălţimi”, „spre desfătările cele dumnezeieşti”. „Ea înoată într-o cunoaştere ce depăşeşte gândirea umană”. „Sufletul care se luptă şi perseverează în această permanentă trezvie primeşte ochi de heruvim cu care el să se poată afla într-o permanentă şi cerească contemplaţie”.
Surse: Preot Iosif Trifa, Mai lângă Domnul meu; Maica Magdalena, Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi; Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos