Avea doar 13 ani când a pus mâna pe telefon şi a sunat disperat la Poliţie. Norocul lui a fost că i-a răspuns tocmai Gaetano Acerra, un poliţist cu suflet mare şi cu ani buni de experienţă în spate.
„Vreau să fug de acasă”, i-a şoptit copilul, printre lacrimi. În secunda următoare, poliţistul a sărit în maşină şi s-a dus la adresa indicată de copil. Acolo a dat de Cameron, un băieţel de doar 13 ani. Îl aştepta în faţa casei, umflat de plâns şi speriat. Tremura ca varga şi îşi tot freca mânuţele…
Gaetano l-a luat de mână şi s-au aşezat pe scară. Atunci, Cameron i-a spus că vrea să fugă de acasă… „Mama ţipă la mine tot timpul. Mai ales când vede că mă joc la calculator împreună cu fratele meu mai mare”, i-a spus micuţul.
Cumva, Gaetano simţea că băieţelul nu-i spune totul. Ştia că îi ascunde ceva, dar nu ştia ce… Aşa că, după câteva minute, când copilul părea că s-a mai liniştit, au intrat în casă. I-a cerut să-l ducă în camera lui. La început, copilul a ezitat, dar a cedat… Poliţistul l-a urmat pe băiat pe holul lung, întunecat, până în uşa camerei. Pentru prima dată, simţea o teamă… Corpul îi era cuprins de furnicături sinistre, de parcă ar fi prevestit ce avea să vadă în faţa ochilor…
„Poţi să intri”, i-a şoptit copilul, apoi s-a dat la o parte, speriat.
Când a deschis uşa, Gaetano n-a mai fost în stare să scoată niciun cuvânt. Şi era un munte de om! Pur şi simplu nu-i venea să creadă! Camera era goală: nu avea nici pat, nici birou, nici dulapuri… Hainele copilului erau aruncate pe jos, într-o pungă de gunoi.
Brusc, i-au dat lacrimile… După câteva întrebări alese cu grijă cât să nu-l tulbure şi mai rău pe băieţel, poliţistul a aflat că mama copiilor rămăsese fără bani după ce s-au mutat din Texas în Carolina de Sud, pentru a avea grijă de o rudă bolnavă. Cum banii se duceau mai repede decât veneau, în scurt timp, femeia a fost nevoită să vândă lucrurile din casă.
Fără să dea nimic de bănuit copilului, poliţistul a reuşit, vorbindu-i cu o blândeţe incredibilă, să-l facă să renunţe la „plan”. „Nu ai de ce să fugi de acasă! Totul va fi bine!”, i-a spus acesta. Iar copilul l-a crezut.
După câteva ore, Gaetano a plecat. Ştia că băieţelul este în siguranţă şi că uitase deja de gândurile negre.
Câteva zile mai târziu, s-a întors. De data aceasta, însă, când a sunat la uşă, i-a răspuns mama băieţilor. Gaetano nu venise cu mâna goală: adusese un birou, un scaun, pat, un dulap destul de încăpător, ba chiar şi un televizor şi jocuri video pentru copii.
„Am reuşit să aduc zâmbetul pe buzele copiilor… Când le-am povestit, toţi prietenii mei şi oamenii de la Secţie s-au mobilizat şi au sărit în ajutor. Mi se umple inima de bucurie văzându-i fericiţi”, a spus Gaetano, pentru presa locală. Fireşte, prietenii săi i-au lăudat gestul şi astfel, poliţistul a devenit o mică „vedetă” în rândul comunităţii.
