Maria Cristiana Tudose din Italia a scris pentru gazetaromaneasca.com un mesaj despre situatia romanilor plecati la munca in strainatate.
Maria Cristiana Tudose pentrugazetaromaneasca.com:
„Lasa ca acolo se castiga bine. Lasa ca prin strainatate nu este ca in Romania, aici este tare greu. ,,Lasa, nu te vaita, ca acolo munciti dar macar castigati bine. Ce bine este de voi!
O romanca din Italia a rabufnit: „Sa nu credeti ca in strainatate inotam in euroi. In spatele bunatatilor aduse in Romania, a cadourilor si ale surprizelor se ascund lacrimi, momente de tristete si singuratate, injosirCe norocosi sunteti! Te vaiti ca-ti este dor de Romania? Cine te-a pus sa pleci? Lasa ca acolo aveti! Ce ne-ai adus? Stiti acel moment in care sunteti satui de anumite conceptii gresite? De fiecare data va simtiti obligati fata de ceilalti si incercati sa ajutati pentru ca va simtiti mai norocosi doar pentru ca nu locuiti in Romania.
Am obosit sa ma tot repet: in strainatate banii nu pica din cer. Fiecare om, fiecare femeie, fiecare copil, cand a ajuns intr-o tara straina, s-a simtit ca un peste pe uscat. La propriu. Era singur. El si noul sef sau noii colegi. Ea si seful. Copilul si invatatorii. O limba noua, un loc nou, nimeni pe care sa te poti baza.
Nu numai ca n-ai pe cine conta atunci cand dai de greu: trebuie sa stai in alerta, sa ai grija cine-ti este prieten, cui oferi increderea ta si in ce fel de grup ajungi.Un om nu pleaca de acasa, printre straini, de dragul vietii. Nu, pleaca pentru ceva mai bun. Sa nu credeti ca o persoana este asteptata cu bratele deschise printre straini, din pacate nu avem o faima buna.
Sa nu credeti ca lucrurile merg ca pe roate, ca ajungi, te angajeaza cineva imediat, iti ofera o casa, un contract si lucrurile merg super bine. Basme, povesti pe care unii oameni, cei care stau cu mainile in buzunar pierzand ziua pe la colt de strada, le-au spus pentru a se simti mai putin purtori.
Sa nu credeti ca in strainatate inotam in euroi. Euroii se muncesc, domnilor! Nu alearga nimeni dupa tine cu un loc de munca, nu-ti ofera nimeni ceva doar pentru ca ai zambet frumos si frunte palida. Cand iti iei viata de la capat, trebuie sa castigi increderea unor necunoscuti, sa te interesezi, sa fii atent la ce semnezi, sa citesti de o mie de ori, sa asculti doamna de la un birou cu urechile ciulite, sa cauti in dictionar cuvinte de care nu ai habar si sa-ti controlezi frica pentru ca intotdeauna pot aparea probleme.
Intr-o zi priveam atent mainile tatalui meu si mamei mele. Maini muncite, obosite si umflate. De i-as strange pe cei din tara, multi ar spune ca suntem norocosi, ca am avut parte de o viata buna, ca avem tot ce ne-am dorit si ca na, SUNTEM NOROCOSI, NENE! Norocosi? Ma bufneste rasul! Da, probabil am fost ajutati de multe ori de soarta dar stiti ce conteaza? Vointa si munca depusa.Nu-mi este rusine sa o spun: ca un copil de emigranti, simt ca niciodata nu voi fi instare sa-i depasesc pe ai mei, sa fac mai mult decat ei!
De ce? Simplu. Pentru ca generatia parintilor mei este o generatie de oameni cu vointa! N-au zile de odihna, nu stiu care-i dimineata si care-i seara, nu stiu ce inseamna concediu sau vacanta. Eu, copilul lor, am datoria de a le cumpara un bilet pentru a-i trimite, fortat, intr-o croaziera! Eu, copilul lor, stiu cat au muncit pentru o viata mai buna si stiu ca norocul a contat extrem de putin.In spatele bunatatilor aduse in tara, a cadourilor si ale surprizelor se ascund lacrimi, momente de tristete si singuratate, injosire si sacrificii.
Daca n-ati incercat macar o zi, daca n-ati fost in pielea unui om care nu-ntelege nici macar un cuvint din ceea ce i se spune, daca nu stiti ce inseamna sa te trimita dupa sapa si sa te intorci cu furca pentru habar n-ai, daca nu stiti ce inseamna sa n-ai prieteni pentru ca esti straini, atunci n-ai dreptul la o parere.”
