Stareța Ierusalima Ghibu a povestit în cartea „Mari duhovnici români despre Maica Domnului” despre un caz real în care Maica Domnului a ajutat pe cineva cu bani.
O poveste de credință puternică
„Era sfârșit de săptămână, vineri. A doua zi, sâmbătă, trebuia să plătim lucrătorii care lucrau la repararea clădirilor mănăstirii. Ne trebuia suma de 5100 lei.
‒ Ce facem, Prea Cuvioase? mă tânguiam eu. Mâine este zi pentru plata lucrătorilor și noi nu avem nici un ban în casă.
‒ Nu fi necredincioasă, îmi zise Părintele Dometie. Maica Domnului, care ne-a ajutat de atâtea ori, nu ne va lăsa nici acum!
Sâmbătă dimineața, Părintele Dometie pleca la târgul din apropiere, pentru unele treburi. La plecare, l-am întrebat iarăși, îngrijorată:
‒ Ce facem, Prea Cuvioase? Astăzi trebuie să plătim lucrătorii.
‒ Mergi la Maica Domnului în biserică, îmi zise Părintele Dometie, plecând. Roagă-te ei cu credință și nu ne va lăsa.
Am mers la icoană și m-am închinat. Apoi, am mers la treburi cu sufletul apăsat. La prânz, când Părintele Dometie s-a întors la mănăstire, i-am ieșit înainte mâhnită.
‒ Te-ai închinat la Maica Domnului? mă întrebă el venind spre mine.
‒ M-am închinat, îi răspund eu cu jumătate de gură, dar rugăciunea mea este slabă și nu s-a întâmplat nimic.
Cum stăteam noi de vorbă în drum, peste râu, în fața mănăstirii, se oprește o mașină mică roșie. Părintele zise bucuros:
‒ Ne-au sosit banii!
Din mașină, a coborât o doamnă și a venit spre noi. Am făcut cunoștință. Era o doamnă din București, care ne-a spus următoarele:
‒ Am avut mari greutăți în familie. M-am rugat lui Dumnezeu cum am putut, ca să-mi ajute, făgăduind să dau o sumă de bani unei biserici, dacă voi scăpa din necaz. Dumnezeu a fost bun și m-a ajutat, și lucrurile s-au aranjat bine. Mă gândeam ca suma făgăduită să o dau Mănăstirii Cernica, din preajma Bucureștilor. Noaptea, însă, mi s-a arătat în vis o Doamnă frumos îmbrăcată și mi-a zis: „Nu la Cernica, ci la Râmeț să dai banii, că acolo au nevoie de ei!”. Nu auzisem de Râmeț până atunci, dar m-am interesat unde sunt Râmeții și am venit să-mi împlinesc făgăduința!
A scos apoi un plic și ni l-a dat zicând:
‒ Să-l deschideți după plecarea mea!
Am luat plicul și am mulțumit doamnei, care s-a urcat în mașină și a plecat. Am întins plicul Părintelui Dometie, dar el nu l-a primit.
‒ Mergi și-l pune la Maica Domnului, că ea ni l-a trimis.
Am mers împreună în biserică, am pus plicul la icoană și ne-am închinat, apoi, l-am deschis. Erau în el 5000 de lei!
Cu lacrimi am mulțumit Maicii Domnului pentru ajutorul trimis. Aveam cu ce plăti lucrătorii. Ne mai trebuiau doar 100 de lei. Nu după mult timp însă, a venit un credincios din sat și a adus un pomelnic cu 100 de lei și, până seara, am avut în casă suma de 5100 lei, adică exact cât ne trebuia pentru plata lucrătorilor.
Bunul Dumnezeu a făcut minunea pentru credința cea mare a Părintelui Dometie și pentru adânca lui evlavie către Maica Domnului.”
Fragment din cartea „Mari duhovnici români despre Maica Domnului”.
Sursa: RevistaTeo
