Anamaria Gavrilă și propunerile controversate privind presa din România
Anamaria Gavrilă, liderul formațiunii POT și o figură vocală în Parlament, a generat din nou dezbateri aprinse prin declarațiile sale recente referitoare la presă. După ce a descris jurnaliștii ca fiind o „specie pe cale de dispariție” și a sugerat că ar trebui „să gone”, Gavrilă a încercat să explice aceste afirmații printr-o postare video. În acest material, limbajul său incoerent, accentele de grandomanie și ideile cu tentă autoritaristă au provocat noi reacții din partea publicului. Într-un monolog confuz, presărat cu termeni din limba engleză, deputata se prezintă ca victimă, critică presa independentă și promite o „lege” care să recompenseze „jurnaliștii buni”, adică pe cei care o susțin.
În videoclipul publicat pe rețelele sociale, Anamaria Gavrilă încearcă să clarifice episodul în care a menționat că dorește ca jurnaliștii să „gone”. În loc să-și ceară scuze sau să-și asume responsabilitatea pentru afirmațiile sale, parlamentara vorbește despre un presupus atac din partea unui reporter de la Kanal D. Potrivit acesteia, jurnalistul ar fi abordat-o „ca un ninja”, fără a se prezenta și fără a anunța că înregistrează, și ar fi adresat întrebări „într-un mod greșit”. Gavrilă nu prezintă nicio dovadă video sau audio care să susțină această versiune. În schimb, insistă că acel moment a fost o formă de hărțuire și solicită, indirect, cenzurarea întrebărilor considerate incomode. „Nu se face așa”, afirmă ea, referindu-se la încercarea unui reporter de a obține o reacție publică.
Întrebările incomode, considerate agresiune
În viziunea liderului POT, presa este împărțită în „jurnaliști adevărați” și „agresori din Parlament”. Ea laudă pe cei care îi sunt favorabili – menționându-i cu nume și prenume – și îi critică pe cei care pun întrebări pe care le consideră incomode. Fără a distinge între critica legitimă și atacul real, Gavrilă susține că se simte „agresată” în Parlament. 1 Disconfortul său provine, de fapt, din confruntarea cu realitatea: jurnaliștii o întreabă despre absențele din plen, despre inițiativele controversate și despre asocierea cu persoane cunoscute pentru teorii conspiraționiste. În loc de răspunsuri, Anamaria Gavrilă lansează acuzații: „Aceștia nu sunt jurnaliști, sunt provocatori”.
Planul: presă finanțată prin lege, dar doar dacă este „loială”
Una dintre cele mai controversate afirmații ale sale apare în a doua parte a discursului video. Aici, Gavrilă anunță intenția de a susține „prin lege” un sistem de presă care să primească fonduri publice. Nu orice presă, ci doar acei jurnaliști care, în opinia sa, „merită”. Ea enumeră persoanele care ar trebui susținute financiar de stat: Turcescu, Cristoiu, Iosefina Pascal, Iulian Ionescu și Bobby D, ultimul fiind recunoscut ca influencer, nu ca jurnalist de profesie. Paradoxal, Gavrilă vorbește despre obiectivitate în timp ce propune recompensarea celor care o menajează.
După ce a sugerat eliminarea jurnaliștilor incomozi, Gavrilă avansează un nou plan. Ea anunță că își va construi un „sistem propriu de comunicare”, în care cetățenii să-i adreseze întrebări direct, fără intermediari, conform ziare.com. Deși ideea poate părea modernă la prima vedere, ea exprimă de fapt dorința de a elimina filtrele independente și de a controla narațiunea. „Îmi fac un sistem. Nu mai vreau să fiu întrebată de jurnaliști care mă hărțuiesc. Vorbesc cu oamenii direct, pe platformele mele”, afirmă Gavrilă, într-un ton ferm. Discursul amintește de practicile regimurilor autoritare care elimină presa liberă în favoarea propagandei de partid.
Ton de dictat, limbaj confuz
Pe lângă conținutul periculos, forma discursului a atras, de asemenea, critici dure. Limbajul Anamariei Gavrilă alternează între română și engleză, cu expresii scoase din context: „You have to understand the difference between fake journalism and real news”, „I will not tolerate this anymore”, „They have to gone”. Lipsa coerenței, gramatica precară și frazarea confuză au generat ironii în mediul online. Mulți utilizatori au remarcat că exprimarea amintește de propaganda sovietică și de retorica lui Vladimir Putin. Comentariile o acuză pe Gavrilă de tendințe dictatoriale și de dispreț față de democrație.
Reacțiile presei: „Atac direct la libertatea de exprimare”
Organizațiile jurnalistice au reacționat prompt. ActiveWatch a emis un comunicat prin care condamnă declarațiile liderului POT. „Este un atac direct la libertatea presei și la dreptul publicului de a fi informat. Doamna Gavrilă confundă rolul jurnalistului cu acela al unui PR personal”, se arată în document. Asociația Presei Independente solicită Biroului Permanent al Camerei Deputaților să ia act de comportamentul repetat al deputatei. „Nu este pentru prima dată când Anamaria Gavrilă discreditează profesia de jurnalist. Declarațiile ei creează un climat ostil presei și descurajează întrebările legitime ale societății civile”, afirmă reprezentanții organizației.
Presa între tăcere și răspuns
În fața acestor atacuri, unii jurnaliști aleg să continue să pună întrebări. Alții evită să o mai abordeze, știind că reacția va fi disproporționată. Atmosfera în Parlament devine din ce în ce mai tensionată. Unii colegi din opoziție au intervenit în apărarea presei. Alții preferă să păstreze distanța. Liderii coaliției nu au comentat până în prezent. Pe grupurile de susținători POT, mesajul Anamariei Gavrilă este aplaudat. Postarea are mii de distribuiri, comentarii aprobatoare și mulți care cer „o curățenie în presă”.
Comparată cu politicieni autoritari
Mai mulți comentatori politici au remarcat asemănările dintre discursul Anamariei Gavrilă și cel al unor lideri autoritari din Europa de Est. Promisiunea de a crea o presă loială, finanțată de stat, și de a elimina vocile critice, amintește de strategia lui Viktor Orbán în Ungaria. Derapajele ei verbale sunt comparate cu cele ale Marinei Le Pen sau ale unor lideri ai partidelor extremiste din Italia sau Polonia. „Gavrilă nu este un accident, ci rezultatul unei tensiuni crescânde între populism și democrație”, afirmă analistul Cristian Andrei. „Ce vedem acum este doar începutul unui discurs antidemocratic care, dacă nu e sancționat, poate deveni normă.”
