ERA O NOAPTE RECE ȘI ÎNZĂPEZITĂ CÂND GEORGE HARRIS, ȘOFER DE AUTOBUZ, ȘI-A DAT SEAMA CĂ LIPSA DE COMPASIUNE I-A SCHIMBAT DESTINUL
Era o noapte rece și plină de zăpadă când George Harris, șofer de autobuz, își termina tura. Ninsoarea densă îngreuna vizibilitatea și întârzia fiecare oprire. George era nerăbdător să termine ziua, deoarece în acea seară urma să-i cunoască pe părinții logodnicei sale, Angelica Westerly.
La o altă oprire, o bătrână a urcat cu dificultate. Purta un palton lung și întunecat și căra o geantă grea. Ajunsă lângă George, a început să caute nervos prin geantă.
„Bună seara,” a spus ea cu un zâmbet dulce. „Mă scuzați, se pare că portofelul meu a căzut undeva în fundul genții…”
George a dat ochii peste cap. Știa că este în întârziere, iar fiecare secundă conta.
„Vă rog să vă grăbiți! Nu am toată ziua!”
Femeia a continuat să caute, scoțând un pieptene, o umbrelă pliabilă, o baton de cereale. „Am fost în oraș să cumpăr un cadou de logodnă pentru nepoata mea. Cred că mi-am pierdut portofelul… Oh, nu! Și telefonul lipsește!”
George a oftat impacientat. „Ascultați, doamnă, ori plătiți biletul, ori coborâți din autobuz. Nu am timp de povești!”
„Vă rog,” a spus ea, cu lacrimi în ochi. „Am fost operată recent la genunchi, nu pot merge mult…”
„Asta este problema dumneavoastră! Jos din autobuz!”, a strigat George.
Femeia și-a pus lucrurile înapoi în geantă și a coborât cu greu. George a privit-o prin oglinda retrovizoare cum rămânea în frig, pierdută și fără ajutor. Pentru o clipă, a simțit un ghimpe de vinovăție, dar și-a amintit imediat de întâlnirea cu familia logodnicei și a plecat.
O întâlnire neașteptată
Câteva ore mai târziu, George a ajuns la casa impunătoare a familiei Westerly. Angelica l-a întâmpinat călduros, dar atmosfera părea tensionată. Curând, George a fost prezentat mamei Angelicăi, Meredith, care a început să-i arate casa.
În timp ce mergeau, privirea lui George s-a oprit pe ceva care l-a înghețat pe loc: o fotografie înrămată deasupra șemineului. Era bătrâna pe care o dăduse jos din autobuz.
„Cine este această doamnă?”, a întrebat el cu voce tremurândă.
„Aceea este soacra mea, bunica Angelicăi,” a răspuns Meredith. „Astăzi a trecut printr-un mare necaz. Și-a pierdut portofelul și a fost dată jos dintr-un autobuz de un șofer crud…”
Înainte ca George să poată spune ceva, ușa de la intrare s-a deschis și un bărbat a intrat alături de bătrână. Era ea, aceeași femeie pe care o tratase atât de rău.
„Bunico Millie!”, a exclamat Angelica, alergând să o îmbrățișeze.
Bătrâna și-a ridicat privirea și l-a recunoscut imediat pe George. „Tu! Ești șoferul! Tu m-ai lăsat afară în frig în seara asta!”
Fața Angelicăi s-a schimbat instantaneu. „George… e adevărat?”
George a încercat să se justifice, dar cuvintele îi ieșeau greoaie. „Eu… nu știam… eram în întârziere…”
Angelica și-a scos inelul de logodnă și l-a pus în mâna lui George. „Dacă ai fost capabil să te porți așa cu bunica mea, nu vreau să-mi imaginez cum ai trata un străin. Nu mă pot căsători cu tine.”
George a rămas împietrit. A încercat să-și ceară iertare, dar era prea târziu. În timp ce zăpada continua să cadă afară, a părăsit casa cu lacrimi în ochi, realizând că lipsa sa de răbdare și compasiune l-au costat nu doar mândria, ci și dragostea vieții sale.
Lecția: Bunătatea nu costă nimic, dar lipsa ei poate costa totul. Nu subestima impactul acțiunilor tale asupra vieților celorlalți și asupra propriei vieți. Fii mereu amabil.
