Până la 12.000 de muncitori nord-coreeni ar putea fi victime ale muncii forțate și ale traficului de persoane la o fabrică de drone militare din Rusia. Cifra apare într-un raport realizat de două organizații americane, iar informația a fost preluată de Deutsche Welle.
Muncitorii ajung în Rusia pe baza unor înțelegeri între Moscova și Phenian. Regimul lui Kim Jong Un ar reține până la 90% din salariile lor. Dronele făcute acolo sunt folosite de armata rusă în războiul împotriva Ucrainei.
Raportul a fost publicat pe 14 octombrie 2026 de Center for Strategic and International Studies (CSIS), din Washington, împreună cu George W. Bush Institute, din Dallas.
Documentul analizează colaborarea dintre Rusia, Coreea de Nord, China și Iran pentru extinderea producției de drone militare în complexul industrial de la Ielabuga, din republica rusă Tatarstan.
Cercetătorii spun că instalația e un element important al efortului de război al Moscovei. Producția depășește 5.500 de drone pe lună.
Pe lângă schimburile comerciale sau militare, cooperarea aceasta presupune, avertizează cercetătorii, și încălcări grave ale drepturilor omului.
Banii muncitorilor, luați de stat
Potrivit autorilor, regimul de la Phenian controlează deplasările muncitorilor, decide dacă aceștia pot părăsi locurile de muncă și colectează cea mai mare parte a salariilor. Statul nord-coreean ar reține până la 90% din banii câștigați de lucrătorii trimiși în Rusia.
În aceste condiții, muncitorilor le-ar rămâne doar o mică parte din ce au câștigat prin munca lor.
Raportul descrie sistemul ca pe o formă de exploatare organizată la nivel de stat. Autoritățile nord-coreene câștigă bani din trimiterea propriilor cetățeni la muncă în străinătate.
Cercetătorii consideră că lipsa libertății de deplasare, controlul exercitat de autorități și confiscarea salariilor sunt caracteristici ale muncii forțate.
„Regimul nord-coreean își vinde forța de muncă printr-un acord între state, controlează posibilitatea cetățenilor de a pleca și le încasează cea mai mare parte a salariilor”, se arată în raport.
Acest mecanism corespunde, potrivit raportului, definiției muncii forțate.
„Sunt trimiși în Rusia ca sclavi, fără libertate”
Song Young-Chae, profesor și activist pentru drepturile omului din Coreea de Sud, afiliat organizației Worldwide Coalition to Stop Genocide in North Korea, a declarat pentru Deutsche Welle că regimul de la Phenian își exploatează sistematic propriii cetățeni pentru a obține venituri.
„Este o situație îngrozitoare și știm că nu se întâmplă doar la Ielabuga”, a afirmat acesta.
Activistul spune că muncitori nord-coreeni lucrează și pe șantiere de construcții din teritoriile ucrainene ocupate de Rusia, precum și în exploatări forestiere.
În paralel, Phenianul a trimis militari care sprijină armata rusă în războiul împotriva Ucrainei.
Potrivit lui Song, muncitorii pleacă dintr-o țară în care condițiile de viață sunt deja extrem de dificile, dar ajung într-un sistem în care libertatea le este restricționată, iar aproape toate câștigurile le sunt confiscate.
El descrie situația drept o formă de sclavie practicată de statul nord-coreean în beneficiul propriului regim.
Raportul arată ce rol are fiecare dintre cele patru state în dezvoltarea producției militare de la Ielabuga.
Rusia primește un flux constant de drone, folosite mai ales în atacurile asupra Ucrainei.
China este prezentată drept principalul furnizor al unor componente cu dublă utilizare, civilă și militară, necesare fabricării aparatelor fără pilot. Printre ele sunt baterii, motoare, sisteme electronice și echipamente de navigație.
Iranul a contribuit cu furnizarea dronelor Shahed și a tehnologiilor care au permis Rusiei să dezvolte versiuni proprii, cunoscute sub numele de Geran.
Coreea de Nord, la rândul său, oferă forță de muncă și obține venituri prin reținerea salariilor cetățenilor trimiși în Rusia.
Această cooperare îi permite Moscovei să își extindă producția de armament și să reducă dependența de importurile directe de drone.
Trimiterea muncitorilor nord-coreeni în Rusia încalcă, susțin cercetătorii, Rezoluția 2397 a Consiliului de Securitate al ONU, adoptată în decembrie 2017. Documentul a impus statelor membre ONU obligația de a repatria, în termen de 24 de luni, muncitorii nord-coreeni care obțin venituri în străinătate.
Măsura a fost introdusă pentru a limita accesul regimului de la Phenian la fonduri care ar putea contribui la finanțarea programelor sale militare și nucleare.
Raportul CSIS și al George W. Bush Institute arată că Rusia și Coreea de Nord continuă să folosească asemenea aranjamente, în pofida restricțiilor internaționale.
Song Young-Chae a declarat că oprirea acestui sistem este extrem de grea, pentru că cele două țări au frontieră comună și pot organiza transportul muncitorilor fără intervenția unor organisme internaționale.
În plus, Rusia și China sunt membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU și dețin drept de veto.
Dincolo de câștigurile financiare, cooperarea cu Rusia i-ar putea aduce regimului nord-coreean un alt avantaj important: acces la experiență practică în producerea armamentului modern.
Dan Pinkston, profesor de relații internaționale la campusul din Seul al Troy University, a explicat pentru Deutsche Welle că războiul din Ucraina a accelerat dezvoltarea tehnologiilor militare bazate pe drone.
Atât Rusia, cât și Ucraina au acumulat experiență în folosirea și adaptarea acestor aparate pe câmpul de luptă.
Participarea muncitorilor nord-coreeni la producția din Rusia ar putea permite Phenianului să acumuleze cunoștințe utile pentru propria industrie militară.
Pinkston a avertizat că procesul poate avea consecințe importante asupra echilibrului militar din Peninsula Coreeană.
Coreea de Sud încearcă și ea să își adapteze sistemele de apărare la evoluția rapidă a tehnologiei dronelor.
Colaborarea industrială cu Moscova ar putea ajuta Phenianul să câștige bani și, în același timp, să își îmbunătățească propriile capacități militare.
Dan Pinkston consideră că relațiile dintre Rusia, China, Iran și Coreea de Nord reprezintă o provocare pentru sistemul internațional de sancțiuni.
Potrivit profesorului, apropierea geografică și cooperarea economică și militară dintre aceste state fac extrem de dificilă blocarea fluxurilor de personal, componente și tehnologie.
El atrage atenția că sunt ignorate simultan restricțiile ONU referitoare la muncitorii nord-coreeni, proliferarea armamentului și comercializarea tehnologiilor cu dublă utilizare.
Expertul are îndoieli serioase cu privire la eficiența actualului regim de sancțiuni.
Song Young-Chae încearcă, la rândul său, să atragă atenția organizațiilor internaționale asupra situației muncitorilor nord-coreeni și să formeze o coaliție de instituții și state care să acționeze pentru protejarea acestora.
Activistul recunoaște însă că perspectivele unor intervenții eficiente sunt reduse.
Departamentului de Stat al SUA i se cere să colaboreze cu alte guverne pentru a identifica și a destrama rețelele implicate în traficul de muncitori nord-coreeni.
Documentul recomandă sancțiuni împotriva persoanelor și entităților responsabile de organizarea acestor transferuri de forță de muncă.
De asemenea, cercetătorii cer Organizației Națiunilor Unite să investigheze activitățile complexului industrial de la Ielabuga și să documenteze posibilele încălcări ale drepturilor omului.
O altă recomandare privește protejarea victimelor și tragerea la răspundere a persoanelor implicate în exploatarea acestora.
Potrivit raportului, în zona economică specială Alabuga, unde funcționează fabrica de drone, sunt prezente și mai multe companii europene, precum și cel puțin o firmă americană.
Aceste companii, consideră cercetătorii, ar trebui supuse unor presiuni pentru a-și înceta activitățile în zonă.
