Pensionarii care primesc decizii de recuperare a unor sume considerate încasate necuvenit pot contesta solicitările Casei de Pensii. Legislația prevede și situații în care beneficiarii pot fi scutiți de restituirea banilor, însă aplicarea lor depinde de cauza plății și de eventualele obligații încălcate de pensionar.
Casa de Pensii poate cere restituirea unor sume de ordinul miilor de lei, atunci când constată că beneficiarul a primit drepturi bănești care nu i se cuveneau. Înainte de a achita datoria, pensionarul trebuie să verifice motivul recuperării, perioada pentru care a fost calculată suma și dacă poate fi aplicată o scutire prevăzută de lege.
Nu toate plățile făcute în plus trebuie restituite. Legea stabilește situații în care beneficiarii sistemului public de pensii sunt exonerați de la plata debitelor, dar această protecție nu se aplică sumelor încasate necuvenit din culpa pensionarului.
Cei care consideră că instituția a stabilit greșit datoria pot contesta decizia în instanță, respectând termenul legal.
Ca să afle dacă cererea este justificată, pensionarul trebuie să citească atât decizia de recuperare, cât și documentele anexate. Modelul acestui act administrativ prevede menționarea perioadei în care au fost făcute plățile necuvenite, a valorii totale a debitului și a cauzei care a dus la recuperare.
Decizia trebuie însoțită de un buletin de calcul, care permite verificarea sumelor stabilite de instituție. Simpla comunicare a unei valori la ghișeu nu oferă informațiile necesare pentru înțelegerea datoriei.
Analiza presupune identificarea sumelor efectiv primite, a drepturilor pe care instituția consideră că pensionarul trebuia să le încaseze și a motivului pentru care există o diferență între cele două valori.
Când documentația este incompletă, beneficiarul poate cere în scris actele lipsă și explicații despre modul de calcul.
Dacă recuperarea este justificată printr-o adeverință infirmată ulterior, trebuie identificat documentul respectiv și verificată comunicarea transmisă de angajator sau de arhiva care a eliberat informațiile.
În cazul în care instituția invocă încasarea unor venituri incompatibile cu pensia, analiza trebuie să stabilească perioada exactă și categoria veniturilor respective.
Legea nr. 125/2014, modificată prin Legea nr. 285/2024, reglementează nerecuperarea anumitor debite provenite din pensii, indemnizații sociale pentru pensionari și indemnizații pentru însoțitor.
Prevederile nu se aplică însă datoriilor generate de culpa beneficiarului. Printre situațiile excluse de la scutire se numără declararea unor informații care nu corespund realității, folosirea documentelor eliberate cu încălcarea legii și nerespectarea obligațiilor privind cumularea pensiei cu anumite venituri.
Scutirea nu poate fi considerată aplicabilă automat oricărei sume plătite în plus de casa de pensii. Fiecare caz se analizează în funcție de natura dreptului acordat și de împrejurările care au dus la apariția debitului.
Când instituția atribuie responsabilitatea pensionarului, acesta trebuie să verifice obligația legală despre care se susține că a fost încălcată și documentele care susțin constatarea.
Un element important poate fi dovada că beneficiarul a informat instituția, în termenul prevăzut de lege, despre modificarea situației sale.
De aceea, trebuie păstrate cererile înregistrate, confirmările de primire a corespondenței și mesajele trimise casei de pensii. Asemenea înscrisuri pot arăta că pensionarul și-a îndeplinit obligațiile de informare.
În normele de aplicare actualizate în mai 2025 sunt prevăzute și situații în care sumele încasate necuvenit nu beneficiază de scutire de la recuperare. Printre acestea se află plățile care depășesc drepturile stabilite prin decizia de pensionare.
Sunt reglementate separat și cazuri în care documentele folosite la stabilirea pensiei sunt infirmate sau stagiile de cotizare sunt rectificate de angajator.
Din acest motiv, faptul că beneficiarul nu a efectuat personal calculul pensiei nu reprezintă, în toate situațiile, un argument suficient pentru anularea datoriei.
Concret, dacă decizia de pensionare stabilește un drept lunar de 2.400 de lei, iar beneficiarul primește într-o lună 4.800 de lei, fără ca diferența să reprezinte restanțe sau alte drepturi justificate, plata suplimentară trebuie verificată.
O situație diferită apare dacă decizia inițială stabilește o pensie de 2.600 de lei, iar instituția constată ulterior că propriul calcul a fost eronat și că dreptul corect era de 2.400 de lei.
Distincția dintre cele două cazuri este importantă pentru stabilirea regimului juridic al sumelor și a posibilității de scutire.
Normele de aplicare prevăd că, dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru scutire, drepturile de pensie pot fi revizuite, iar sumele încasate necuvenit pot fi exceptate de la restituire.
Recuperarea banilor plătiți anterior și stabilirea cuantumului corect al pensiei pentru perioada următoare sunt două aspecte juridice distincte.
Dacă pensionarul primește o decizie de revizuire și una de recuperare, fiecare document se examinează separat.
Beneficiarul poate contesta reducerea pensiei pentru viitor, cuantumul debitului aferent perioadei anterioare sau refuzul instituției de a aplica scutirea.
În cererea adresată instanței trebuie precizate actele contestate și motivele pentru care fiecare dintre acestea este considerat nelegal sau incorect.
Calculul sumelor cerute la restituire trebuie verificat pentru fiecare lună inclusă în decizia de recuperare, pentru că valoarea totală poate conține diferențe care cer explicații suplimentare.
Spre exemplu, dacă instituția stabilește că un pensionar a primit lunar cu 200 de lei mai mult decât avea dreptul, timp de 18 luni, debitul rezultat este de 3.600 de lei.
Iar dacă în decizia de recuperare figurează 4.000 de lei, diferența de 400 de lei trebuie justificată prin documentele și calculele instituției.
Verificarea poate scoate la iveală luni incluse de două ori sau perioade în care plata fusese deja corectată, dar care au fost totuși introduse în calculul datoriei.
Comparația trebuie făcută între sume de aceeași natură, luând în considerare eventualele rețineri și drepturile restante plătite ulterior.
Extrasele bancare arată sumele virate efectiv în cont, dar verificarea completă poate cere taloanele de pensie, deciziile succesive și buletinul de calcul.
De asemenea, normele permit separarea componentelor unui debit atunci când acesta provine din mai multe cauze. Într-un asemenea caz, o parte a datoriei poate fi supusă recuperării, în timp ce alta poate beneficia de scutire.
Prin urmare, existența unei decizii de recuperare nu înseamnă că toate sumele din document au obligatoriu același tratament juridic.
Erorile de calcul identificate în documentație pot constitui motive distincte de contestare a deciziei. Pensionarul poate cere instanței verificarea și anularea actului, integral sau parțial, dacă valoarea debitului nu a fost stabilită corect.
Articolul 156 din Legea nr. 360/2023 reglementează recuperarea sumelor încasate necuvenit, cu respectarea termenului general de prescripție de trei ani, calculat de la data constatării.
Pentru sumele rezultate dintr-o infracțiune săvârșită de beneficiar există un regim distinct. În astfel de cazuri, recuperarea poate viza plățile începând cu prima sumă încasată necuvenit, iar dobânzile pot fi percepute.
La verificarea prescripției trebuie stabilite data constatării debitului, perioada în care au fost făcute plățile și momentul emiterii deciziei de recuperare.
Simpla împrejurare că unele sume au fost încasate cu mai mult de trei ani în urmă nu duce automat la anularea întregii datorii.
Regulile privind stabilirea debitului și cele privind executarea acestuia trebuie analizate separat, în funcție de situația concretă.
Decizia de recuperare poate fi contestată în instanță în termen de 45 de zile de la comunicare. Pentru a stabili corect termenul, beneficiarul trebuie să păstreze plicul și dovada primirii documentului, pentru că data emiterii nu coincide obligatoriu cu data la care decizia i-a fost comunicată pensionarului.
Actele care nu sunt contestate în termenul prevăzut de lege devin definitive.
Solicitarea de explicații sau de recalculare depusă la casa de pensii nu înlocuiește contestația în instanță și nu trebuie privită ca o modalitate de prelungire a termenului.
Pensionarul nu trebuie să aștepte expirarea celor 45 de zile în speranța că instituția va transmite un răspuns administrativ sau va face o nouă verificare în urma unei discuții verbale.
Contestația se depune la tribunalul competent în materia asigurărilor sociale, în raport cu domiciliul reclamantului.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 360/2023 privind jurisdicția asigurărilor sociale, litigiile de această natură sunt scutite de taxă judiciară de timbru.
Pregătirea presupune identificarea documentelor pe baza cărora instituția a stabilit debitul și a înscrisurilor care pot arăta o eroare sau aplicabilitatea unei scutiri legale.
Printre actele relevante se numără decizia de recuperare cu toate anexele, dovada comunicării deciziei și deciziile de pensionare sau de revizuire emise anterior. Se adaugă taloanele de pensie și extrasele bancare pentru perioada verificată, precum și cererile, notificările și celelalte documente care pot combate motivul recuperării.
Cererea adresată instanței trebuie să identifice instituția emitentă, actul administrativ contestat, solicitările formulate și argumentele care le susțin.
În funcție de situația dosarului, pensionarul poate cere anularea integrală sau parțială a deciziei, precum și restituirea sumelor deja reținute în baza ei.
Dacă unele documente se află exclusiv în posesia casei de pensii, reclamantul poate cere instanței să dispună depunerea lor.
Argumentele trebuie formulate precis și susținute prin dovezi. De exemplu, dacă debitul a fost stabilit pentru că instituția consideră că beneficiarul nu a comunicat modificarea veniturilor, acesta poate prezenta cererea înregistrată prin care a transmis informațiile la data respectivă.
O asemenea dovadă contează mai mult pentru instanță decât simpla afirmație că pensionarul nu este de acord cu suma cerută.
Decizia de recuperare emisă de Casa de Pensii este titlu executoriu, adică un act în baza căruia se poate face recuperarea. Legislația permite ca sumele să fie recuperate prin reținere sau compensare din drepturile lunare ale beneficiarului.
Formularea contestației împotriva debitului nu duce, în sine, la suspendarea automată a recuperării.
Dacă instituția a început deja reținerile, pensionarul trebuie să analizeze separat posibilitatea solicitării suspendării executării, prin procedura potrivită situației sale.
În materia executării silite, suspendarea este o măsură distinctă, pe care instanța o poate dispune în condițiile legii. În anumite situații, aceasta poate presupune și plata unei cauțiuni.
Contestația împotriva deciziei prin care a fost stabilită datoria nu trebuie confundată cu procedura de contestare a actelor de executare.
Pentru contestație, pensionarul trebuie să aibă dovada comunicării deciziei, explicațiile privind cauza debitului, calculul sumelor și documentele care susțin motivele invocate.
