Pentru ce cumpăra cu 1.775 de lei înainte, pensionarul ar avea nevoie de 2.335 de lei.
Primește 2.274 de lei.
Are cu 499 de lei mai mult pe talon și cu 2,6% mai puțină putere de cumpărare.
Acesta este un caz ilustrativ, fără creștere suplimentară din recalculare și fără ajutoare punctuale. Nu descrie toate pensiile. Pentru 2026 folosim o prognoză.
Între timp, datoria publică a urcat de la aproximativ 135 de miliarde de euro la sfârșitul lui 2022 la aproximativ 230 de miliarde în iulie 2026.
Aproape 95 de miliarde de euro în plus.
Dobânzile pentru întreaga datorie ne-au costat aproximativ 6 miliarde de euro în 2023, 7,3 miliarde în 2024, 10 miliarde în 2025 și încă 9,6 miliarde în primele nouă luni din 2026.
Aproape 33 de miliarde de euro doar dobânzi. Datoria rămâne.
Nu toate împrumuturile au finanțat majorări de venituri. Dar toate trebuie finanțate, indiferent ce rezultate au produs cheltuielile.
Iar factura ajunge și la cei care au primit mai puțin în etapa împărțelii.
Firmele suportă taxele, slăbirea cererii și presiunea costurilor. În primele opt luni din 2026, volumul comerțului cu amănuntul a scăzut cu 5% față de aceeași perioadă din 2025.
Mai puține cumpărături înseamnă mai puține vânzări pentru companii, presiune pe marje, investiții și locuri de muncă.
Îndatorarea și riscul fiscal pot scumpi și finanțarea băncilor, firmelor și populației. Nota de plată se poate regăsi inclusiv în costul creditului pentru o investiție, o locuință sau consum.
Aceasta este nedreptatea: sectorul privat nu a primit majorări în același ritm, dar participă din plin la plata „reechilibrării”.
Iar reducerea costurilor și ineficienței statului rămâne mereu negociabilă, etapizată, amânabilă. Factura contribuabilului are scadență.
Inflația are mai multe cauze, iar rezultatele diferă între categorii. Dar scamatoria rămâne: politicienii își atribuie fiecare majorare și se dezic de costurile politicilor prin care au finanțat-o.
Cu cât amână dezechilibrul prin datorie, cu atât mai apăsătoare poate deveni corecția.
La final, unii descoperă că majorarea a dispărut în prețuri. Firmele descoperă că trebuie să producă sub o povară mai mare. Iar țara descoperă că promisiunile au fost cumpărate pe credit.
Dar ni se cere în continuare recunoștință: „Măcar ăștia ne-au dat ceva la pensie”.
