Evenimentele de acum șapte decenii au rămas, totuși, izolate, iar Holender consideră că, în prezent, importanța implicării sale și amploarea revoltei sunt uneori exagerate.
„În general, se exagerează cam mult cu cele întâmplate atunci. Dintr-o mică intervenție a studenților a devenit o revoltă, o revoluție, că toată Timișoara s-a revoltat, că noi suntem fruntașii Europei. Ei, nu s-a întâmplat asta. Este, a fost ceva și e frumos că ne amintim, dar să nu exagerăm. Știți, acum se arată că toată lumea, sub Ceaușescu, până în ’89, au fost dizidenți. Toți au fost contra. Dar să fim serioși. Așa era și pe timpul legionarilor…”, a declarat pentru G4Media Ioan Holender.
Ioan Holender la intrarea în fosta cantină a Politehnicii FOTO Ștefan Both
În octombrie 1956, Holender era în al treilea an la Facultatea de Mecanică și avea să participe la o întrunire cu urmări importante pentru viitorul său. A fost exmatriculat, fără dreptul de a se mai înscrie la facultate, iar acest lucru avea să-i grăbească plecarea în Austria.
„Noi am venit de la Politehnică, din sala mare, iar eu i-am împins pe colegi să venim la cantină. Și, deodată, am fost în această cantină, în care atunci au avut loc mult mai mulți studenți. Eu am vorbit ce am vorbit, nu am spus că aici e o revoluție. Am spus că este o atmosferă revoluționară și am spus și «dacă». Dar e adevărat că ceilalți au strigat și În urma revoltei studenților, cantina a fost luată cu asalt de trupele de Securitate, în timp ce afară erau masate tancuri, mașini blindate și trupe echipate de luptă. În primă fază, au fost reținuți peste 2.000 de studenți, printre care și organizatorii adunării. Liderii revoltei au fost condamnați la închisoare. Acum, la șapte decenii distanță, Holender spune că nu știe care ar fi fost drumul său dacă nu ar fi fost exmatriculat și ar fi ajuns să profeseze ca inginer. „Nu îmi pare rău de nimic și sunt mândru de ce am realizat în viață. Dacă nu aș fi vorbit aici acum 70 de ani, atunci nu aș fi ajuns cel mai longeviv director al Operei din Viena. O putem lua și așa. Dar se poate spune și altfel. Nu am realizat ceea ce am dorit. Am dorit să fiu inginer în România, să lucrez în domeniul în care am învățat la Institutul Politehnic. Nu am reușit! Am ajuns ce am ajuns, dar am mai spus-o în interviuri: bazele funcționării teatrelor cântate, ale operei, le-am învățat la Timișoara. Aici, în acea operă de stat, cu spectacolele și artiștii care au cântat. Aici a intrat în mine acea injecție”, a mai spus Ioan Holender. Ioan Holender la intrarea în fosta cantină a Politehnicii FOTO Ștefan Both La 91 de ani, împliniți pe 18 iulie, Ioan Holender ajunge mai rar la Timișoara, dar spune că este la curent cu tot ce se întâmplă în oraș. „Timișoara arată bine, s-au mai refăcut clădiri. Rămân însă nemulțumit că pe clădirea Operei nu scrie nimic, vin turiștii și se întreabă ce e acolo. Au scos acele texte și nu le-au mai pus. În rest, România e una dintre țările care se mișcă, așa cum se mișcă și alte țări, cu datorii mari, ca și Austria. E libertate totală, putem spune ce vrem, dar, din păcate, nu mai trăim prin cărți, la teatru nu mai mergem. La 91 de ani trecuți, am fost și foarte bolnavi, am trecut prin asta, iar la Timișoara nu cred că mai sunt important. Când vin, stau în hotelul Universității Politehnica. Am acest privilegiu pe viață, pentru că am fost făcut Doctor Honoris Causa. Asta e o chestie destul de nostimă. Exmatriculat din facultatea la care am devenit Doctor Honoris Causa. Ei, un al doilea exemplu de acest gen nu o să mai găsiți”, a adăugat, cu umor, Holender. Ioan Holender la intrarea în fosta cantină a Politehnicii FOTO Ștefan Both La evenimentul organizat ieri de Universitatea Politehnica din Timișoara au mai vorbit Emil Hurezeanu – diplomat, scriitor și jurnalist, fost ministru de Externe al României și fost jurnalist la Radio Europa Liberă –, Florin Negruțiu – jurnalist și comentator politic –, Corina Snitar, istoric la Universitatea din Glasgow, Peter Balazs, fost ministru de Externe al Ungariei și comisar european, precum și Dominic Fritz. Ioan Holender la eveniment FOTO UPT Invitații au abordat, din perspective istorice, diplomatice și civice, legătura dintre memoria colectivă, identitatea europeană și valorile democratice.
„Nu îmi pare rău de nimic și sunt mândru de ce am realizat în viață”
Exmatriculat din facultatea la care a devenit Doctor Honoris Causa
