Un bărbat a vrut să amintească tuturor de învățătoarea care i-a schimbat viața, așa că a povestit cum a învățat el să citească și să scrie datorită acestei doamne.
“Când eram eu mic, mai toți părinții ce aveau copiii cu probleme de învățare își înscriau copiii în clasa doamnei Nicolae. Mulți ajungeau în clasa a III-a și tot nu știau să scrie și să citească.
Și eu aveam probleme. Nu reușise nimeni să mă facă să învăț. Nu o să uit niciodată ziua în care am primit și eu ghiveciul meu. Eu îi pusesem numele mamei male, Roza și eram tare mândru că primisem ghiveciul, eram printre primii băieți din clasă care primise marea onoare.
Până la sfârșitul anului școlar, aproape toți copiii primiseră ghiveciul. Până și Bogdan, care avea cele mai mari probleme la începutul anului își primise ghiveciul.
În vacanța de vară, am promis cu toții că îi vom scrie doamnei Nicolae și îi vom povesti de plăntuțele noastre. Ne-a spus să folosim dicționarul dacă nu știm cum se scriu anumite cuvinte.
Toată vara am avut grijă de Roza. Am udat-o, i-am rupt frunzele uscate și am avut grijă să nu se usuce. Când a venit vremea rece am dus ghiveciul în casă, pe pervazul geamului.
Anii au trecut, Roza mea a făcut și ea pui, exact ca Veronica. I-am luat și i-am plantat în ghivece separate. Tata îi lua și îi vindea la el la serviciu. Cu banii obținuți cumpăram pământ bun și ghivece noi. Cu timpul, mi-am deschis o mică afacere.
Bogdan, unul dintre ultimii băieți care și-a primit ghiveciul acum mulți, mulți ani a spus că de fiecare dată când citește eticheta unui produs în supermarket își aduce aminte de doamna Nicolae. Tot el a lăsat o coroană superbă. Pe ea era atașat mesajul “Dacă poți să citești asta, mulțumește-i unei învățător. Mulțumesc, doamna Nicolae.”
Sursa: unica
