Un amplu scandal privind programul național de achiziție a microbuzelor electrice destinate transportului școlar revine în centrul atenției publice, după ce întregul dosar a ajuns să fie analizat de Parchetul European. Printre achizițiile care ridică semne de întrebare se numără și cele realizate în județul Bihor, proiecte prezentate la momentul respectiv ca o mare reușită administrativă de către Ilie Bolojan. Situația a căpătat dimensiuni mult mai serioase în momentul în care ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, a decis să trimită cazul la structura europeană condusă de Laura Codruța Kovesi, invocând diferențe greu de justificat între prețurile vehiculelor achiziționate în diverse județe.
Semnalul de alarmă tras de Pîslaru a venit în urma unei analize interne asupra modului în care programul „Microbuze electrice pentru elevi” a fost implementat la nivel național. Proiectul, prezentat inițial ca o măsură menită să reducă abandonul școlar și să îmbunătățească accesul copiilor din mediul rural la educație, s-a dovedit a fi gestionat neunitar. Ministrul a constatat că, deși vorbim despre vehicule cu specificații tehnice aproape identice, prețurile finale diferă radical de la un județ la altul, sugerând fie o lipsă gravă de coordonare, fie posibile nereguli în procedurile de achiziție.
Potrivit datelor centralizate de minister, nu mai puțin de patruzeci de consilii județene au derulat în mod individual un total de 74 de proceduri de achiziție, fiecare instituție elaborând propriile caiete de sarcini. Această fragmentare a proiectului a complicat monitorizarea costurilor și a ridicat suspiciuni privind modul în care au fost stabilite criteriile de evaluare, configurarea tehnică a microbuzelor și justificarea prețurilor. Din această cauză, a devenit aproape imposibil de stabilit un standard național de referință, iar diferențele observate au ajuns să fie atât de mari, încât ministrul a considerat necesară intervenția procurorilor europeni.
În cazul Bihorului, achizițiile au fost promovate intens ca un exemplu de modernizare accelerată a serviciilor publice destinate elevilor, însă comparațiile ulterioare cu prețurile din alte județe au alimentat controverse noi. Criticii programului susțin că lipsa unei coordonări centrale a permis apariția unor situații neclare, în timp ce susținătorii administrațiilor locale implicate afirmă că prețurile diferite pot fi influențate de opțiuni tehnice suplimentare sau de negocierile purtate cu furnizorii.
Transmiterea dosarului către Parchetul European marchează începutul unei etape care ar putea clarifica modul în care s-au derulat aceste achiziții, dacă există vinovății instituționale sau dacă problemele sunt rodul unei organizări defectuoase la nivel național. Cert este că situația pune presiune pe autorități și reaprinde discuția legată de eficiența utilizării fondurilor europene, în special în proiecte cu impact direct asupra comunităților locale.
