Povestea unei mame, care a fost chemată de urgență la școală pentru că fiica ei a lovit un alt elev, a făcut înconjurul lumii. Întâmplarea a fost povestită chiar de această femeie:
Sunt asistentă medicală. Nu am voie să țin telefonul cu mine în timpul serviciului și trebuie să îl las închis într-un dulap. Ieri s-a întâmplat să primesc un apel urgent la recepția spitalului.
Telefon: Sunt profesorul fiicei dumneavoastră. A fost implicată într-un incident și trebuie să veniți la școală, se aude la celălalt capăt al firului.
Eu: Fiica mea este bolnavă sau rănită? Credeți că mă poate aștepta încă două ore, până când îmi voi termina programul de lucru?
Telefon: Fiica dumneavoastră a lovit un alt elev, iar noi încercăm de 45 de minute să dăm de dumneavoastră. Este o situație gravă.
Mă duc la școală cu sufletul la gură și sunt așteptată în biroul directorului. Când intru, văd un profesor, psihologul școlii și un băiat cu sânge în jurul nasului și cu fața roșie, însoțit de părinții lui.
Directorul: Doamnă, cum de ați venit în sfârșit?
Eu: Da, sunt multe lucruri de făcut într-un spital. Mi-am petrecut ultima oră administrându-i peste 40 de copci unui copil de șapte ani care a fost bătut de mama lui, apoi a trebuit să stau de vorbă cu poliția despre această situație. Mă suzați pentru neplăceri!
După ce a încercat să își ascundă jena, a început să îmi povestească ce se întâmplase. Băiatul a tras-o pe fiica mea de sutien, iar ea l-a lovit în față de două ori. Aveam impresia că erau mai supărați pe fiica mea decât pe băiat.
Eu: Oh. Și vreți să știți dacă am de gând să depun plângere împotriva lui pentru agresare sexuală și împotriva școlii pentru că a permis asta?
Profesorul: Nu cred că a fost atât de grav.
Psihologul: Nu! Doamna exagerează.
Fiica: L-am rugat să nu mă mai tragă de sutien, dar el a continuat. Domnul profesor mi-a spus să îl ignor, dar el nu înceta și mi-a deschis sutienul, așa că l-am lovit.
Profesorul: Poftim?! Nu!
Eu: Dumneavoastră l-ați lăsat pe băiat să facă asta? De ce nu vă băgați mâna în sutienul doamnei psiholog? Sau în sutienul mamei băiatului? Credeți că pentru copii este mai distractiv?
Directorul: Cu tot respectul, fiica dumneavoastră este cea care a lovit un alt elev.
Eu: Nu! Ea s-a apărat împotriva unui atac sexual. Uită-te la ei! Băiatul este de două ori mai mare decât fiica mea. De câte ori ar fi trebuit ea să îl lase să o atingă? În condițiile în care persoana care trebuia să o apere pe fiica mea în sala de clasă nu a făcut-o, ea s-a descurcat singură.
Mama băiatului a început să plângă, iar tatăl lui era vizibil jenat de situație.
Eu: O să îmi duc fiica acasă acum! Și sper să nu se mai întâmple niciodată așa ceva cu niciuna dintre elevele acestei școli. O să reclam acest caz superintendentului, iar dacă tu, băiatule, o să te mai atingi vreodată de fiica mea o să fii arestat pentru agresiune sexuală.
Am fost atât de supărată, încât am strâns lucrurile fiicei mele și am plecat. Am raportat cazul superintendentului, pe care îl știam de la Biserică (fiind o școală catolică) și m-a asigura că va lua măsuri. Fiica mea a fost mutată într-o altă clasă după acest eveniment, departe de profesor și de băiat.
