În inima înghețată a Yakutskului, acolo unde temperaturile coboară la -64°C, Elena este singura femeie din lume care muncește pe navele înghețate, fără pauze și fără condiții minime de confort.
De 15 ani, Elena își petrece iernile eliberând navele prinse în sloiurile de gheață ale fluviului înghețat, o muncă extrem de importantă pentru ca acestea să poată fi reparate la timp.
Fără nave funcționale, orașul rămâne izolat, deoarece fluviul este singura cale de transport pentru alimente, combustibil și alte bunuri esențiale. Din acest motiv, fiecare navă trebuie să fie gata de plecare imediat ce gheața se topește. Iarna, când temperaturile ajung la niveluri imposibil de suportat pentru majoritatea oamenilor, Elena lucrează de la răsărit până la apus, fără zile libere.
Munca este extrem de dificilă. Straturile groase de gheață acoperă elicele, cârmele și alte părți esențiale ale navelor, iar pentru a le debloca, Elena trebuie să sape tuneluri sub nave. Folosind unelte grele, ea sparge bucăți uriașe de gheață, un proces epuizant și periculos. Dacă face o greșeală și lovește prea adânc, apa sub presiune poate țâșni la suprafață, înghețând instantaneu și blocând zile întregi de muncă.
Potrivit unui video publicat de Kiun B, pentru această muncă infernală, Elena câștigă în jur de 1.000 de dolari pentru fiecare navă, iar într-o iarnă reușește să repare șase nave, adunând 6.000 de dolari pentru luni întregi de efort supraomenesc.
Dar chiar și când gheața se topește și fluviul revine la viață, munca ei nu se oprește. Devine operator de macara, încărcând și descărcând exact aceleași nave pe care le-a reparat peste iarnă.
Acasă, o așteaptă o altă luptă. Mama a cinci copii, Elena trebuie să se asigure că locuința sa rămâne încălzită, hrănește animalele și are grijă de fiica ei cea mică.
Într-o casă fără încălzire centralizată, trebuie să aprindă soba de două ori pe zi pentru a menține o temperatură suportabilă.
Originară dintr-un sat izolat din Yakutia, Elena a muncit toată viața ei. A fost mulgătoare, muncitoare la fermă, asistentă de laborator și chiar cofetar.
În 2009, a luat o decizie grea: și-a părăsit satul și un mariaj nefericit, pornind de la zero, fără siguranța unui loc de muncă. A reușit să-și crească singură copiii, muncind neîncetat, fără weekenduri și fără concedii.
Chiar dacă oboseala apasă greu asupra ei, nu se plânge niciodată. Visul ei este ca fiica cea mică să aibă șansa la o viață mai bună, departe de gerul năprasnic al Yakutskului.
Povestea Elenei este o lecție despre puterea și determinarea umană, despre acei oameni tăcuți care, zi de zi, își duc existența în condiții inimaginabile, fără să renunțe niciodată.
