Comisia Europeană trage un semnal de alarmă: fiecare cetățean trebuie să fie pregătit pentru 72 de ore de autonomie totală
Comisia Europeană avertizează că o criză majoră nu este o posibilitate îndepărtată, ci o certitudine. Fie că este vorba despre o catastrofă naturală, o pană de curent extinsă, un atac cibernetic sau o situație de urgență sanitară, fiecare persoană trebuie să fie capabilă să supraviețuiască pe cont propriu timp de trei zile. Nu este o recomandare opțională, ci o necesitate impusă de realitatea actuală.
Este interzis să fim nepregătiți!
Deși nu există o lege care să impună obligativitatea unui kit de urgență, Comisia Europeană subliniază că lipsa unei pregătiri adecvate poate deveni un pericol real atât pentru individ, cât și pentru societate. Într-un context imprevizibil, lipsa unui plan de urgență poate transforma o situație de criză într-un dezastru personal.
De ce este esențial să fim pregătiți pentru 72 de ore?
Experții europeni subliniază că, în cazul unei crize majore, primele trei zile sunt cele mai critice. În această perioadă, infrastructura poate fi grav afectată, comunicațiile pot fi întrerupte, iar intervențiile autorităților pot fi întârziate. Prin urmare, fiecare cetățean trebuie să aibă resurse suficiente pentru a face față acestui interval fără sprijin extern.
Ce ar trebui să conțină un kit de urgență?
Conform Comisiei Europene, un kit de supraviețuire de 72 de ore trebuie să includă:
Apă – cel puțin 3 litri pe zi de persoană pentru consum și igienă.
Alimente neperisabile – conserve, nuci, batoane proteice, alimente pentru copii și animale de companie.
Medicamente esențiale, inclusiv cele prescrise.
Radio cu baterii, pentru a putea primi informații oficiale în caz de pană de curent.
Baterii externe și încărcătoare auto pentru telefoane mobile.
Copii ale documentelor personale – buletin, pașaport, certificat de naștere, în format fizic.
Lista cu numere de telefon esențiale, scrisă pe hârtie.
Bani cash – suficienți pentru cel puțin o săptămână, preferabil în mai multe valute.
Surse alternative de căldură și iluminat – pături, saci de dormit, lumânări, chibrituri, combustibil.
Îmbrăcăminte adecvată sezonului rece.
Educația pentru situații de criză devine prioritară în Europa
Într-o inițiativă fără precedent, Uniunea Europeană introduce programe educaționale pentru pregătirea populației în fața dezastrelor. Copiii vor fi învățați cum să reacționeze în caz de incendii, cutremure sau pene de curent, iar adulții vor putea participa la cursuri specializate privind gestionarea situațiilor de urgență.
Vicepreședinta Comisiei Europene, Roxana Mînzatu, subliniază: „Informăm populația despre importanța autonomiei de 72 de ore. Nu este vorba despre panică, ci despre responsabilitate și solidaritate.”
Strategia UE pentru reziliență
Uniunea Europeană implementează o serie de măsuri pentru a asigura siguranța cetățenilor:
Crearea de rezerve strategice de echipamente esențiale.
Dezvoltarea unei platforme europene pentru gestionarea crizelor.
Îmbunătățirea sistemelor de alertă timpurie.
Asigurarea continuității serviciilor esențiale, precum spitale, transporturi și acces la apă potabilă.
Modele de urmat: Belgia, Suedia, Germania
Mai multe state europene au început deja să implementeze măsuri similare. Belgia a lansat o campanie națională pentru promovarea kitului de urgență, Suedia și Germania oferă ghiduri oficiale pentru pene de curent și crize alimentare, iar Franța pregătește distribuirea unui manual de supraviețuire pentru cetățeni.
Mesajul Comisarului European pentru Gestionarea Crizelor
Hadja Lahbib, Comisarul European pentru Gestionarea Crizelor, a devenit virală după ce a prezentat, într-un videoclip, ce poartă mereu în geantă: șase sticle de apă. „Nu trebuie să ne panicăm, trebuie să fim pregătiți”, a declarat aceasta.
Concluzie: A fi pregătit înseamnă a acționa inteligent
Comisia Europeană nu impune restricții asupra pregătirii – însă subliniază că lipsa de pregătire este o imprudență periculoasă. În fața unei crize, fiecare oră contează, iar un plan bine pus la punct poate face diferența dintre siguranță și haos.
Întrebarea nu mai este „De ce aș avea nevoie de un kit de urgență?”, ci „De ce aș risca să nu am unul?”