Dacă venitul lunar rămâne la 6.000 de lei, iar cheltuielile se stabilizează la 5.330,50 lei, suma disponibilă pentru economisire scade la 669,50 lei pe lună. Menținute timp de 12 luni, aceste condiții ar permite acumularea a 8.034 de lei, față de 12.000 de lei în bugetul inițial.
Pe parcursul unui an, diferența ajunge la 3.966 de lei. Aceasta nu reprezintă o pierdere directă din economiile deja existente, ci suma care nu mai poate fi pusă deoparte în scenariul ilustrativ. Banii respectivi ar fi putut contribui la o rezervă pentru situații neprevăzute, la finanțarea unui obiectiv important sau la investiții pe termen lung.
Calculul presupune că majorarea de 6,61% se aplică uniform tuturor cheltuielilor și că venitul nu se modifică pe parcursul anului. În realitate, unele prețuri pot crește mai mult, altele mai puțin, iar veniturile pot evolua diferit. De aceea, simularea trebuie privită ca o ilustrare a mecanismului prin care scumpirile reduc capacitatea de economisire, nu ca o prognoză pentru următoarele 12 luni.
Efectul poate deveni mai important în timp, pentru că economisirea lunară mai mică înseamnă și mai puțini bani care pot produce dobândă sau alte randamente. Diferența finală depinde de instrumentele folosite, de costurile și taxele aplicabile și de evoluția acestora, dar scăderea contribuțiilor lunare limitează suma disponibilă pentru acumulare.
Inflația atinge și nivelul de protecție oferit de banii deja puși deoparte, nu doar capacitatea de a economisi. O rezervă de 30.000 de lei poate acoperi șase luni de cheltuieli atunci când bugetul lunar este de 5.000 de lei. Dacă aceste cheltuieli cresc la 5.330,50 lei, aceeași sumă mai acoperă aproximativ 5,6 luni.
Ca să păstreze o rezervă echivalentă cu șase luni de cheltuieli în condițiile simulării, suma necesară ar trebui să ajungă la 31.983 de lei, adică cu 1.983 de lei peste nivelul inițial. Gospodăria are de dus două presiuni deodată: are nevoie de o rezervă mai mare ca să păstreze aceeași protecție și are mai puțini bani în fiecare lună ca să o completeze.
Analiza MrFinance.ro recomandă constituirea unui fond de urgență echivalent cu trei până la șase luni de cheltuieli, care să poată fi folosit în situații neprevăzute, precum pierderea locului de muncă, probleme medicale sau reparații urgente. Nivelul potrivit depinde de stabilitatea veniturilor, de obligațiile financiare și de situația fiecărei gospodării.
„Primul pas nu este să renunți la economisire atunci când cheltuielile cresc, ci să înțelegi unde se duc banii și ce poți ajusta fără să îți afectezi obiectivele importante. Fondul de urgență trebuie calculat în funcție de cheltuielile actuale, nu de cele de acum un an. Dacă suma necesară pentru a acoperi șase luni de cheltuieli a crescut, merită să îți propui să refaci treptat diferența, chiar dacă în perioada aceasta poți pune deoparte mai puțin. Important este să îți adaptezi planul financiar la realitatea bugetului tău, în loc să funcționezi pe baza unor sume care nu mai reflectă costurile actuale”, spune Ion Soltinschi.
Chiar dacă o persoană nu își retrage economiile, inflația poate diminua ceea ce poate cumpăra cu banii respectivi. Dacă o sumă de 30.000 de lei este păstrată fără dobândă, iar nivelul general al prețurilor crește cu 6,61% într-un an, puterea de cumpărare a sumei de la finalul perioadei va fi echivalentă cu aproximativ 28.140 de lei în prețurile de la începutul intervalului.
Soldul contului rămâne de 30.000 de lei, dar valoarea reală a banilor este mai mică. Diferența de aproximativ 1.860 de lei arată pierderea de putere de cumpărare față de suma nominală inițială. Este un calcul ilustrativ, care folosește rata anuală a inflației din septembrie 2026. Efectul resimțit de fiecare persoană depinde de evoluția prețurilor bunurilor și serviciilor pe care le cumpără.
La economiile care produc dobândă sau alte venituri, randamentul net, după costurile și taxele aplicabile, se compară cu inflația din aceeași perioadă. Dacă venitul din economii este mai mic decât creșterea prețurilor, puterea de cumpărare continuă să scadă, chiar dacă soldul contului crește.
Nu înseamnă că orice economisitor trebuie să își asume riscuri mai mari ca să obțină randamente mai bune. Banii pentru cheltuieli apropiate și pentru situații de urgență au alte cerințe decât sumele care pot fi păstrate pe termen lung. Înainte de alegerea unui instrument financiar, contează cât de repede poți ajunge la bani, cât de sigur este acesta și ce risc accepți.
Actualizarea bugetului vine întâi: se pornește de la cheltuielile reale, nu de la sumele estimate cu un an în urmă. Urmărirea plăților pentru locuință, transport, alimente și utilități poate arăta care categorii au crescut cel mai mult și unde se poate ajusta fără să afectezi nevoile esențiale.
Apoi, economisirea trebuie raportată la venitul disponibil și la noile costuri. Când bugetul este sub presiune, poate fi mai realistă o sumă lunară mai mică, dar constantă, decât renunțarea completă la economisire. Pe măsură ce veniturile sau cheltuielile se modifică, contribuția poate fi revizuită.
Fondul de urgență merită reevaluat periodic, ca să reflecte nivelul actual al cheltuielilor. Pentru economiile care depășesc rezerva necesară și sunt destinate unor obiective pe termen lung, instrumentele financiare ar trebui alese în funcție de orizontul de timp, de nevoia de lichiditate și de toleranța la risc. Randamentele din trecut nu garantează rezultate viitoare.
