Rolul Curții Constituționale a României (CCR) ca „judecător electoral” este esențial în procesul alegerilor prezidențiale, asigurând legalitatea și corectitudinea desfășurării acestora.
Baza legală:
Art. 146 lit. f) din Constituția României: CCR „veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă rezultatele sufragiului”.
Art. 82 alin. (1) din Constituție: „rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României este validat de Curtea Constituţională.”
Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale: art. 37 și art. 38.
Legea nr. 370/2004 pentru alegerea președintelui României: art. 3, art. 31, 42, 52, 53, 54.
Atribuțiile CCR, conform legii:
Articolul 37 din Legea nr. 47/1992:
(1) CCR veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României și confirmă rezultatele sufragiului.
(2) Rezultatul alegerilor pentru funcția de Președinte al României este validat de CCR.
Articolul 38 din Legea nr. 47/1992: Contestațiile privind înregistrarea sau neînregistrarea candidaturii, precum și cele privind împiedicarea desfășurării campaniei electorale, sunt soluționate de CCR.
Legea nr. 370/2004 detaliază aceste atribuții în funcție de etapele alegerilor, stabilind termene și proceduri specifice pentru contestații și validări.
Principii fundamentale:
Conform art. 142 alin. (1) din Constituție, CCR este „garant al supremației Constituției”. În exercitarea atribuțiilor sale electorale, CCR are competența exclusivă de a hotărî asupra propriei competențe [art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992]. Jurisprudența CCR, în special Hotărârea nr. 66 din 1 octombrie 2019, a clarificat faptul că atribuția de veghere asupra procedurii electorale include verificarea tuturor operațiunilor electorale de la început până la finalizarea procesului. Această atribuție nu se limitează la un control de legalitate strict, ci include și controlul de constituționalitate.
Atribuții specifice detaliate:
Soluționarea contestațiilor privind înregistrarea candidaturilor sau a semnelor electorale: Termenul de contestare este de 24 de ore de la expirarea termenului de înregistrare, iar CCR are două zile pentru a le soluționa (art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 370/2004). Actul BEC de respingere trebuie să fie o decizie, nu o simplă adresă (Hotărârea CCR nr. 21/2019).
Soluționarea contestațiilor privind împiedicarea desfășurării campaniei electorale: CCR are 48 de ore pentru a soluționa aceste contestații (art. 42 alin. (7) din Legea nr. 370/2004), care pot fi formulate de candidații înregistrați.
Soluționarea cererilor de anulare a alegerilor: Cererile pot fi depuse de partide, alianțe, organizații ale minorităților și candidați în termen de 3 zile de la închiderea votării, pentru fraudă care ar modifica atribuirea mandatului sau calificarea în turul doi (art. 52 alin. (1) din Legea nr. 370/2004).
Confirmarea și validarea rezultatului fiecărui tur de scrutin: CCR confirmă numărul de voturi al primilor doi clasați în primul tur în 24 de ore de la primirea proceselor-verbale (art. 54 alin. (2) din Legea nr. 370/2004) și validează rezultatele fiecărui tur (art. 53 alin. (1) din Legea nr. 370/2004).
Validarea rezultatului alegerilor pentru președintele ales: Actul de validare este întocmit în trei exemplare, unul pentru CCR, unul pentru Parlament și unul pentru președintele ales (art. 53 alin. (1) din Legea nr. 370/2004).
Verificarea tuturor operațiunilor electorale: Jurisprudența CCR (Hotărârea nr. 66/2019) extinde competența CCR la verificarea oricărei nereguli pe parcursul procesului electoral, dacă nu există alt remediu legal, exercitând inclusiv control de constituționalitate.
Reguli de procedură:
Procedura în fața CCR este celeră, termenele fiind scurte (ore sau zile). Termenele includ ziua de început și se termină la ora 24:00 (art. 69 din Legea nr. 370/2004). CCR decide în plen cu majoritatea judecătorilor, cu participarea procurorului (art. 6 și art. 51 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 68 alin. (1) din Legea nr. 370/2004). Validarea rezultatului final are loc într-o ședință solemnă cu participarea președintelui ales.
Control de legalitate și constituționalitate:
Contestațiile trebuie să respecte cadrul legal specific fiecărei atribuții a CCR. Nerespectarea acestor condiții duce la respingerea ca inadmisibilă. Hotărârea nr. 66/2019 a marcat un reviriment jurisprudențial, stabilind că CCR, în exercitarea atribuției de veghere asupra procedurii electorale (art. 146 lit. f) din Constituție), poate realiza și un control de constituționalitate al normelor electorale aplicabile, nu doar un control de legalitate.
Acest site este neutru din punct de vedere politic și nu susține niciun partid sau ideologie.
Note de subsol:
[1] Decizia nr. 65 din 12 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 25 martie 2014, parag. 20.
[2] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 21 ianuarie 2016.
[3] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 12 noiembrie 2014, cu modificările și completările ulterioare.
[4] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 7 octombrie 2019.
[5] Parag. 27.
[6] Parag. 31.
[7] Hotărârea nr. 21 din 27 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 30 septembrie 2019; Hotărârea nr. 41 din 27 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 1 octombrie 2019; Hotărârea nr. 45 din 28 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 1 octombrie 2019; Hotărârea nr. 53 din 30 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 octombrie 2019.
[8] Decizia nr. 55 din 11 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 26 februarie 2009, parag. II.
[9] Hotărârea nr. 75 din 15 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 21 octombrie 2019.
[10] Hotărârea nr. 111 din 26 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 984 din 11 decembrie 2019.
[11] Decizia nr. 65 din 12 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 25 martie 2014.
[12] Decizia nr. 40 din 5 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 26 februarie 2020, parag. 23.
[13] A se vedea Avizul Comisiei de la Veneția nr. 512/2009 privind Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale din România, parag. 62.
[14] A se vedea Ioan Vida, Tratat de drept constituțional, vol. II, Editura Hamangiu, București, 2013, p. 343.
[15] A se vedea, pe larg, Elena-Simina Tănăsescu, Curtea Constituțională – între activism și reținere, Revista Română de Drept Constituțional nr. 1/2019, pp. 11-25.
[16] S-a făcut trimitere la Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din 12 iulie 2012 și la Decizia nr. 40 din 5 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 26 februarie 2020.
