Un alt avantaj important ține de particularitățile fiziologice ale crocodilienilor.
Spre deosebire de mamifere și păsări, crocodilii sunt animale ectoterme. Temperatura corpului lor depinde în mare măsură de mediul exterior, iar organismul nu consumă aceeași cantitate de energie pentru a menține o temperatură internă constantă.
Necesarul lor energetic este, prin urmare, relativ redus. Asta le permite să supraviețuiască perioade îndelungate fără hrană, un avantaj considerabil într-un ecosistem în care resursele alimentare devin brusc insuficiente.
Stilul semiacvatic le-a oferit acces la habitate diferite de cele terestre. Ecosistemele de apă dulce au fost, în ansamblu, mai puțin afectate de extincția de la sfârșitul Cretacicului decât numeroase ecosisteme marine și terestre.
Studiul din 2022, publicat în revista Proceedings of the Royal Society B, a analizat cum s-au schimbat lanțurile trofice după această extincție. Rezultatele au indicat o reziliență importantă a comunităților de apă dulce și o creștere a rolului crocodilienilor în aceste ecosisteme.
Flexibilitatea alimentară este un alt factor luat în considerare de oamenii de știință.
Un studiu publicat în aprilie 2025 în revista Palaeontology, intitulat „For a while, crocodile: crocodylomorph resilience to mass extinctions”, a analizat diversitatea formelor craniului la crocodiliformii dispăruți și la speciile actuale.
Cercetătorii au identificat indicii că dieta variată a contribuit la rezistența acestui grup în perioadele de extincție în masă. În cazul crizei de la sfârșitul Cretacicului, crocodilienii semiacvatici cu alimentație generalistă au avut un avantaj.
Această adaptabilitate le-a permis să exploateze mai multe tipuri de resurse alimentare, în loc să depindă de o singură categorie de pradă.
Totuși, supraviețuirea nu a fost universală. Numeroase grupuri de crocodiliformi au dispărut, inclusiv unele forme marine. Linia evolutivă din care provin crocodilienii actuali a fost cea care a reușit să treacă peste această criză.
Deși sunt uneori numiți „fosile vii”, crocodilienii au o istorie evolutivă mult mai complexă decât sugerează aspectul lor de azi.
Strămoșii și rudele lor îndepărtate aveau forme și dimensiuni foarte diferite. Unele specii erau prădători tereștri, altele erau erbivore, iar unele depășeau o tonă în greutate.
Un exemplu cunoscut este Sarcosuchus, un crocodiliform uriaș care putea ajunge la aproximativ 12 metri lungime. Existența unor asemenea animale arată cât de divers era acest grup în trecut.
Cercetarea coordonată de UCL arată că relația cu mediul climatic a rămas un element important de-a lungul evoluției lor, chiar dacă formele corporale și stilurile de viață s-au modificat considerabil.
Studiul are implicații și pentru conservarea speciilor actuale. Dacă deplasarea către habitate cu temperaturi potrivite a reprezentat o strategie importantă de supraviețuire în trecut, fragmentarea habitatelor poate deveni astăzi un obstacol major.
Drumurile, agricultura și extinderea orașelor limitează posibilitatea animalelor de a se deplasa spre regiuni favorabile. În plus, schimbările climatice modifică treptat distribuția habitatelor potrivite.
Profesorul Philip Mannion, de la UCL Earth Sciences, atrage atenția că speciile actuale au nevoie de spațiu ca să se poată deplasa pe măsură ce clima se schimbă.
