Dragă Adela,
Mă numesc Elena. Cu soțul meu sunt căsătorită de aproape 20 de ani. De vreo 4 ani trăim sub același acoperiș cu mama mea. E bolnavă de când l-am pierdut pe tata și îi e greu să se descurce singură. De aceea am și luat decizia de a ne muta cu ea. Numai că bărbatul meu se împarcă foarte greu cu gândul că trebuie să aibă grijă de soacra lui.
Ba chiar mi-a spus de vreo câteva ori să o ducem la un azil, ca să putem trăi liniștiți și fără grija altuia. Eu însă nu vreau să fac asta. E mama și simt că e datoria mea să am grijă de ea acum la bătrânețe.
I-am explicat, dar e foarte căpos și de la un timp se poartă urât cu ea. Ridică tonul la ea, nu are răbdare să o ajute. I-am reproșat asta și i-am zis că dacă nu încetează, îl dau pe el afară din casă. Mi-a răspuns că aleg să sacrific 20 de ani de căsnicie pentru o persoană care și-așa nu o să o mai ducă mult. Nu mai știu ce să fac. De când mi-a aruncat vorbele astea, plâng în fiecare noapte.
Sunt pur și simplu disperată. Dă-mi, te rog, un sfat.
Adela răspunde:
Dragă Elena,
Cred că ai procedat foarte bine spunându-i soțului tău că îl dai pe el afară dacă nu își revizuiește atitudinea. Chiar dacă ați petrecut 20 de ani împreună, iată că el își dezvăluie adevăratul caracter abia într-o situație-limită cum este aceasta. Poți să-l întrebi: dacă mai târziu, când veți fi și voi bărtrâni, tu vei avea nevoie de îngrijiri așa cum are nevoie mama ta, ce-o să facă, o să te ducă la azil?
Dar, dacă el va avea nevoie, îi va conveni să-l duci tu pe el la azil? Sau pe unul dintre părinții lui?
Din păcate, dă dovadă de egoism și răutate și se pare că mai are nevoie de educație. Părerea mea este că trebuie să fii foarte fermă în acest sens și să-i spui că tu nu te-ai măritat cu o ființă lipsită de omenie. Dacă este așa, atunci nu are decât să plece.
Văzându-te pe tine atât de hotărâtă, sunt mari șanse să-și schimbe comportamentul. Dar, bineînțeles, se poate și să plece. Atunci, se aplică ce a zis el: adică, mama ta să se ducă, el să te părăsească, iar tu să rămâi singură.
Nu știu ce mijloace materiale aveți voi dar, la un moment dat, dacă vă pemiteți, s-ar putea să vă facă mai bine tuturor dacă îi găsești mamei un loc frumos unde să se retragă și să fie îngrijită zi și noapte de cineva calificat, angajat special pentru asta.
Întreab-o și pe mama ta, uneori oamenii aflați în ultimele lor zile, se simt mai în largul lor să fie îngrijiți de cineva necunoscut decât de cei apropiați, pentru că preferă să-i lase cu amintiri cât mai frumoase despre ei. Încearcă să-ți calmezi emoțiile contradictorii și să iei o hotărâre care să fie în asentimentul tuturor.
