Brandon Forseth și Kylee Bruce erau îndrăgostiți. Ei locuiau împreună lângă orașul Bend din statul Oregon, SUA. Pe data de 20 decembrie 2016 Kylee a plecat cu mașina în oraș. Ei aveau câteva zile de concediu și deja planificaseră să petreacă sărbătorile împreună.
Însă pe drum s-a întâmplat o tragedie. Kylee, cunoscută ca și „Ky”, a nimerit într-un accident teribil și a murit pe loc. Ea avea doar 24 ani.
Dar un alt lucru, pe care doar Brandon îl cunoștea, este că ea era însărcinată de 18 săptămâni. Ei au hotărât să aștepte până în săptămâna 20 de sarcină, când trebuiau să afle sexul copilului, iar apoi să spună noutatea fericită tuturor prietenilor și familiilor lor.
Durerea lui Brandon era sfâșietoare. Într-o clipă el și-a pierdut iubita și pe copilul lor, primul lui copil. Chiar înainte de sărbători, el și-a revărsat durerea într-o scrisoare emoționantă adresată lui Kylee, pe care a postat-o online. Uneori poate fi foarte important să nu suferi în singurătate. Sute și mii de oameni s-au adunat să-l susțină pe Brandon în acele momente dificile.
Mai jos puteți citi un fragment din această scrisoare emoționantă:
„M-ai făcut să promit că nu voi spune nimănui despre copilul nostru până în săptămâna 20 de sarcină, când trebuia să-i aflăm sexul. Urma să facem un anunț amuzant sub formă de video și să-l distribuim tuturor. Erai însărcinată de 18 săptămâni cu primul meu copil și noaptea trecută v-am pierdut pe amândoi. Chiar dacă nu l-am cunoscut pe copilul nostru, niciodată nu mai simțisem atât de multă dragoste și entuziasm. Am ascultat bătăile inimii lui la prima ecografie, priveam pozele lui de la ecografie, lipite pe frigiderul meu și veneram micuța viață, care creștea în tine. Așteptam cu nerăbdare să devin tată și mă simțeam binecuvântat că el va crește avându-te pe tine ca mamă. Nu m-am putut abține și le-am spus multor membri din familie și prieteni apropiați, iar tu întotdeauna spuneai: „Brandon! Tu niciodată nu poți păstra un secret!” Și eu doar zâmbeam și ziceam: „Îmi pare rău! Sunt pur și simplu prea entuziasmat.” Ky, era să devii cea mai bună mamă. M-ai făcut atât de fericit. Erai viitorul meu… Când lucram mult, când luam vreo decizie, te aveam pe tine și fericirea ta în gând. Iartă-mă că îmi încalc promisiunea acum, povestind totul cu 2 săptămâni mai devreme, dar sunt foarte mândru de tine și vreau ca toată lumea să știe cât de devotată erai acestui copil, câtă grijă aveai de sănătatea ta, cum intrai în fiecare săptămână pe Internet ca să-mi spui lucruri, precum: „Copilul nostru este cât un grapefruit acum” sau „Știai că pleoapele copilului nostru au început deja să se dezvolte?!” Puteam să simt căldura și motivarea, pe care copilul nostru ți le inspira și știam că trebuie să devin cea mai bună persoană pentru voi doi, ca să vă asigur un trai confortabil și sigur. Nu v-am putut apăra noaptea trecută. Trebuia să merg cu tine la Bend, așa cum m-ai rugat… Nu trebuia să zic că sunt prea obosit și era posibil ca totul să fi evoluat diferit. Îmi pare rău că un suflet atât de curat, frumos și inocent a părăsit această lume. Aș face schimb de locuri cu tine fără să ezit. Promit că voi continua să fiu persoana, pe care ai iubit-o. Promit că voi face lucruri mărețe. Promit că te vei mândri cu mine. Promit să le spun persoanelor dragi că le iubesc. Îmi pare rău că nu ți-am spus acest lucru aseară, înainte să pleci, dar știu că tu știai.
Ky, îmi este foarte dor de tine. Întotdeauna am știut să repar lucrurile și să rezolv problemele altor oameni, dar nu știu ce să fac acum. Mă simt neajutorat. Încă mai aștept momentul, în care tu vei intra pe ușă. Te iubesc foarte mult, Kylee. Sărbători fericite, iubito. Îți promit că nu voi deschide cadourile până în dimineața de Crăciun.
Odihnește-te în pace, Kylee Bruce!
Odihnește-te în pace, Braylee sau Talon! Tata te iubește foarte, foarte mult.”
El și-a exprimat imensa dragoste, cumplita durere și puterea, care l-a ajutat să scrie acea scrisoare, care este imposibil să nu te emoționeze. Ea ne amintește că trebuie să avem grijă de persoanele dragi și să le apreciem cât sunt în preajmă. Viața și dragostea sunt niște minuni.
Bancul este o poveste foarte scurtă, reală sau imaginară cu un final surprinzător și foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament scump, cu același efect: descrețesc frunțile, și sunt un plăcut subiect de discuție la o întâlnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun într-un grup. „Nașterea” lor e legată de natura umană care simte nevoia de a exprima îndoieli, probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt încorporate în această producție.
Pentru că bancurile conțin o mică învățătură socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al conținutului, asemănări cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu tâlc, cu zicalele, uneori și cu proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate producții spirituale ale unei comunități. Dar bancurile, față de celelalte creații amintite, sunt mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.
