O tanara in varsta de 34 de ani a murit rapusa de o boala necrutatoare. Rudele sustin ca fata ar fi avut probleme cu ficatul, dupa ce ar fi consumat ceaiuri comandate pe internet.
„Slăbise din cauza bolii. Nu ştiam să fi ţinut cură de slăbire. Ea a fost agent la Team Guard, la şomaj. Una dintre fetiţele ei cântă la chitară. Ea venea mereu cu fetele la zilele oraşului Bumbeşti-Jiu”, a spus un apropiat al tinerei, pentru Gorj Domino.
Una dintre fiicele Narcisei a împlinit recent 14 ani
Aceasta a postat, duminică, pe internet, mesajul „Te iubesc, inima mea”, la scurt timp după decesul mamei sale, primind zeci de mesaje de condoleanţe. „Sincere condoleanţe! În momentele acestea grele, cuvintele sunt de prisos, trebuie să fiţi tari şi să vă gândiţi că Narcisa a vrut ca voi să fiţi fericite, orice aţi face să ştiţi că ea vă veghează de acolo de sus şi vă iubeşte enorm şi e mereu alături de voi, în inima voastră, fiţi tari, dragelor”, i-a transmis una dintre prietene. Marţi, prietenii şi familia o vor conduce pe ultimul drum. Înmormântarea va avea loc în satul natal al Narcisei, la Cârligei, în comuna Bumbeşti-Piţic, potrivit Gorj Domino.
CITEȘTE ȘI: ,,Aveam 24 de ani, eram gravidă în trei luni și tocmai îmi pierdusem soțul. A murit într-un accident de mașină. În aceeași zi am devenit și văduvă și mamă singură. Acum trebuia să renunț la casa noastră, nu puteam să plătesc ratele. Într-o zi mă sună…”
O tânără se confrunta cu cea mai mare problemă pe care o va avea în întreaga ei viață: soțul îi murise, era însărcinată în 3 luni și își mai pierduse și serviciul. Dar ceva incredibil s-a întâmplat atunci când nici nu mai avea speranță. Oare a fost intervenție divină, miracol sau coincidență?
Femeia a povestit toată întâmplarea pe internet pentru a inspira și pe alți oameni care se găsesc în situații grele.
Iată ce a povestit:
,,Aveam 24 de ani, eram gravidă în trei luni și tocmai îmi pierdusem soțul. A murit într-un accident de mașină.
În aceeași zi am devenit și văduvă și mamă singură.
Tocmai ce ne cumpărasem un apartament de două camere. Aranjasem camera copilului, cumpărasem pătuț. Acum trebuia să renunț la casa noastră, casa în care erau toate visele noastre. Nu îmi permiteam să plătesc ratele.
Urma să mă mut la părinții mei, în vechea mea cameră. Mi-era teamă pentru ce va urma.
Toată mobila pe care o cumpărasem pentru apartamentul nostru urma să stea pentru o vreme la prieteni, pentru ca apoi să meargă într-un depozit pe care urma să-l plătesc. Eram sigură că nu o să pot strânge bani pentru depozit și va trebui să o vând.
Toată lumea îmi spunea să nu țin doliu, că îmi va afecta copilul sau riscam să fac un avort spontan. Încercam să rămân calmă, dar nu era deloc ușor. Sunt o persoană introvertită și nu împărtășeam nimănui problemele mele. Sora mea nu o ducea nici ea prea bine. Părinții mei de abia se descurcau de la o zi la alta.
Dar, în luna ianuarie am primit, în căsuța poștală un plic cu bani. Nu știam de la cine sunt, dar m-au ajutat enorm. Am plătit depozitul în care țineam mobila pentru un an. Eram salvată!
Am fost așa fericită în ziua aceea. Am zâmbit toată ziua, lucru pe care nu îl mai făcusem de mult.
O săptămână mai târziu, m-am trezit cu șeful soțului meu la ușă. Nu știam ce voia. La înmormântare a fost prezent și și-a prezentat condoleanțele. Bani de la firma soțului nu aveam cum să primesc, deoarece soțul meu era proaspăt angajat și nu aveam dreptul la niciun fel de compensații.
Acest bărbat s-a așezat pe canapeaua din sufrageria părinților mei și a scos trei plicuri albe din buzunarul interior al costumului.
Într-un plic era ultimul salariul al soțului. În altul era un bonus pe care îl obținuse soțul meu cu o lună înainte să moară. În ultimul plic erau foarte, foarte mulți bani. Bărbatul m-a lămurit, firma a vrut să aibă grijă de noi, chiar dacă angajatul era nou.
Nu știam cum să îi mulțumesc. Ani mai târziu și tot îi sunt recunoascătoare.
După ce am născut am aflat că bebelușul meu avea probleme de sănătate. A avut nevoie de 13 operații și am stat cu el acasă până la vârsta de 3 ani, când am putut să-l dau la creșă și să îmi găsesc ceva de muncă. După ce am strâns ceva bani, am putut să ne mutăm în propriul nostru apartament,
Nu o să uit niciodată pe cei doi îngeri din luna ianuarie care mi-au schimbat viața.”
