Numele meu este Maria, în vârstă de 44 de ani. Am următoarea problemă. Am fost căsătorită vreo 10 ani. Căsnicia noastră s-a terminat nu din cauza vreunuia dintre noi, ci din cauza mamei lui, care niciodată nu m-a acceptat în viața lui și a ei

Numele meu este Maria, în vârstă de 44 de ani. Am următoarea problemă. Am fost căsătorită vreo 10 ani. Căsnicia noastră s-a terminat nu din cauza vreunuia dintre noi, ci din cauza mamei lui, care niciodată nu m-a acceptat în viața lui și a ei.

Cât am fost căsătoriți nu a ratat nicio ocazie să bage strâmbe între mine și soțul meu. Că nu-s suficient de bună pentru el, că nu sunt în stare să-i fac un copil (am încercat, dar nu am avut niciodată noroc să rămân gravidă), ba că după ce că nu pot să devin mamă, nici o gospodină bună nu sunt, că în casă e mizerie și că știu să am grijă de el. Chestii de genul.

Până când, el a început să țină cont de tot ceea ce-i băga maică-sa în cap, am început să ne certăm, din ce în ce mai mult, până când am decis că nu mai e cazul să continuăm căsnicia și am divorțat.

Au trecut doi ani de la divorț, timp în care eu am mai o relaţie, care însă nu a durat mai mult de câteva luni. Acum sunt singură. De fostul soț nu am mai auzit de la divorț, până acum câteva săptămâni, când m-a sunat să-mi spună că mama lui a murit. M-a chemat la înmormântare. Nu am vrut să mă duc, dar totuşi am făcut-o.

Nu ştiu de ce, însă… Ideea e că de atunci începe să mă caute tot mai des. Îmi dă semne că ar vrea să reluăm povestea, dar eu nu știu dacă mai vreau.

Nu că nu aș mai simți ceva pentru el, dar nu știu dacă mai pot avea încredere într-un om care s-a lăsat atât de ușor influențat de părerea unei alte persoane.

Nu știu ce să fac. Poate tu mă poți ajuta să iau o decizie.