,,Soacra mea mă privește cu scârbă după ce fac dragoste cu fiul ei. Ce se întâmplă mai exact: mama iubitului meu, cu care trăiesc împreună de aproape un an de zile, mă privește într-un mod ciudat în zilele în care bănuiește ea că noi…”

Aceasta este o poveste adevărată care a fost primită de la un cititor de către redactorii revistei ,,Eva”, deși numele personajelor au fost schimbate pentru protejarea intimității celor implicați.

N-aș fi crezut niciodată că voi fi una dintre acele femei care se va plânge de soacră, pentru că întotdeauna am crezut că astea sunt manifestări antice, de domeniul trecutului, și că atunci când doi oameni sunt echilibrați și bine intenționați nu au cum să apară astfel de tensiuni într-o familie.

În plus, nu pot să pricep cum se pot dușmăni două femei care iubesc în moduri diferite același bărbat, respectiv mama lui și soția lui. N-ar trebui ca scopul fiecăreia să fie fericirea bărbatului?

Bine, noi încă nu suntem căsătoriți, și poate tocmai de aceea există astfel de probleme sau cel puțin așa m-am gândit până acum. Însă încep să mă îndoiesc și de acest lucru. Ce se întâmplă mai exact, mama iubitului meu, cu care trăiesc împreună de aproape un an de zile, mă privește într-un mod ciudat în zilele în care bănuiește ea că noi am făcut dragoste. Știu, e absurd, dar trebuie să vă povestesc câteva detalii ca să pricepeți.

Prima dată s-a întâmplat după ce m-am mutat la el. A doua zi dimineața soacra mea m-a primit în bucătărie cu spatele. Nu se uita la mine, apoi când mi-a aruncat prima privire a fost ca și când aș fi fost o lighioană respingătoare care nimerise din greșeală și total nedorită la ea în bucătărie. Parcă eram spurcată, iar comportamentul ei m-a făcut să pricep asta cât se poate de clar. Nu aveam voie să ating aproape nimic, de parcă eram ciumată.

Mi s-a părut absurd și oricum prima dată nu mi-am dat seama ce se întâmplă, mai ales că de câte ori o văzusem până atunci se comportase natural și nu dăduse semne că ar avea ceva împotriva mea. Am trecut peste dar a doua zi figura s-a repetat. Discutam și cu iubitul meu și el îmi spunea să nu bag în seamă că mama lui are toane, și că întotdeaun a avut manifestări ciudate în preajma fostelor lui iubite.

OK, mi-am zis, o lăsăm în felul ei. Totuși, cu timpul am pus cap la cap comportamentele ei și am ajuns să le leg de faptul că, probabil, ea trăgea cu urechea la ușa noastră. Locuim într-o casă destul de mare și cu pereți groși, nu se aude dintr-o cameră în alta, în plus camera ei e destul de departe de a noastră.

E exclus să ne audă făcând amor, în afară de cazul că vine să tragă cu urechea la ușă. Cu timpul, cum spuneam, am observat că ea se comportă normal în zilele în care știe că nu facem nimic în pat, și o ia razna și mă urăște când știe că m-am culcat cu fiul ei. Sunt absolut convinsă. Numai că mi-e jenă mie de jena ei să o confrunt cu așa ceva.

Pentru că oricât de deschis ai fi nu poți să o întrebi într-o zi pe soacra ta de ce e deranjată de viața ta intimă, nu? O vreme am crezut că „sila” ei se referă la faptul că noi „trăim în păcat”. Mi-a zis odată ceva de genul că noi nu suntem căsătoriți, deci suntem „spurcați” după obiceiurile ei religioase. Însă sunt absolut sigură că e ceva dincolo de asta. Că dragostea sau posesivitatea ei de mamă merge prea departe în relația și sentimentele față de fiul ei, și de asta pe mine mă urăște când bănuiește că am fost atât de apropiată de fiul ei cum ea nu va fi niciodată.

Totuși, trebuie să admit că mi se pare pe cât de aberant pe atât de deranjantă situația asta și nu prea știu cum s-o rezolv. Iubitul meu crede că aberez când cred așa ceva, dar eu, ca femeie, simt că am dreptate. Voi ce credeți?

Sursa: Eva