In apropierea tuturor varstelor rotunde de dupa adolescenta, femeile fac bilanturi.
La 20 aduna planuri, la 30 bifeaza apasat cateva puncte mari si, pentru ce ramane, se consoleaza cu gandul ca mai e timp, la 40 invata sa ia partea buna a lucrurilor, iar la 50 se consoleaza ca oricum, nimeni nu ar fi putut face mai mult.
Intre 20 si 30 sunt cu adevarat 10 ani, 10 plini. Pana la urmatorul prag rotund apare problema, ciudat este ca pe acolo lucrurile par a trece mult mai grabit decat vezi tu in calendar.
Parca ieri ai clipit emotionata catre lumanarile de la 30 si cand ai deschis ochii te-ai trezit cu un deceniu mai bogata in ani. Nu ai ajuns inca prea batrana ca sa iti vina sa plangi cand te uiti in oglinda, dar nici proaspata ca o frezie nu mai esti.
Te apuci sa contorizezi metodic, desfasori adevarate lectii de aritmetica, zile lungi numai in adunari si scaderi, dar cu greu indraznesti sa te apuci sa faci totalul, inca mai calculezi sistematic si incapatant, tot pe coloane.
40 e pragul cel mai abrupt si vine cu bune si rele. Sunt diferente mari intre fata care erai la 20 de ani si femeia de la 40. Hai sa le vedem, vrei?
La 20 de ani te culcai cu machiajul pe fata, il imparteai cu perna si nici ca iti pasa. La 40 ai in baie sticle si sticlute, cutii si cutioare cu potiuni magice, de pare raftul tau de cosmetice un colt dintr-un barlog de vrajitoare, nu alta!
Si zau, uneori e mai usor sa gasesti piele de sarpe lepadata de fix 4 zile si ochi de liliac puber ca sa faci vraji cu ele, decat suficienti bani in portofel pentru o crema revolutionara care sa te faca proaspata ca o fata mare.
Pentru ca la 40 de ani muncesti, nu gluma, esti mama si sotie si femeie de cariera, iar orele pe care nu le dormi noaptea, se vad de dimineata. Dublu.
La 20 de ani incercai sa spargi si nucile in dinti, la 40 esti recunoscatoare daca iti face cineva o recomandare ca asta de aici si iti doresti sa gasesti locul ala multcautat si magic in care o asemenea operatiune sa te coste un pic mai putin decat vizitele la salonul de cosmetica din ultimul cincinal.
Pai da, este intelepciunea de pe urma, ca smirghelul de pe picioare il mai pacalesti cu o pereche de pantaloni sau cu un pahar in plus al partenerului din dotare, in vreme ce zambetul e la vedere tot timpul!
La 20 de ani dura o vesnicie pana te aranjai sa pleci in oras. Desi aveai cosmetice cumparate din piata, machiajul era munca de Michelangelo si ti se parea o nenorocire daca te vedea X. pe strada fara fond de ten si gene rimelate.
La 40 te insotesti cu Givenchy si Dior, dar uneori, in weekend si mereu, in vacanta, ai invatat sa renunti la toate, sa lasi pielea sa respire si sa gusti senzatia aceea ca pe o evadare.
La 20 de ani, prima iubire parea ultima si era tratata ca atare, adica un fel de mic sfarsit al lumii. La 40 de ani, daca o iubire pleaca, nu te mai dai cu fundul de pamant.
Nu inseamna ca nu doare, ca nu plangi si nu musti perna amar. Inseamna numai ca intelegi ca nu a fost a ta. Pe cel pe care il iubesti nu il controlezi, nu cauti sa il tii sub supraveghere, ci ii lasi mereu libertatea de a alege. Si te alege pe tine, iar si iar.
Sa nu intelegeti de aici ca 40 e o varsta rea, ca nu-i asa deloc. Si nici una trista. Mai ales ca ai invatat sa nu te mai plangi, ci sa actionezi.
Esti mai inteleapta la 40, asta e clar, dar ai din ce in ce mai putin sa pui in aplicare tot ce ai deprins. Nu pentru ca nu ar fi ani in fata ta inca destui, ci pentru ca trec din ce in ce mai afurisit de repede.Zic unii ca 40 e noul 20.
