1. Primul lucru pe care trebuie să-l păstrați în secret sunt planurile de viitor. Nu spuneți nimănui până planurile nu se vor îndeplini. Orice idee nu este ideală și are unele puncte slabe, în care se poate lovi foarte ușor.
2. Al doilea lucru despre care este bine să nu spuneți nimic sunt faptele de milostenie. Un lucru bun este o raritate în această lume și de aceea trebuie păzit foarte bine. Nu vă lăudați cu faptele bune. Mândria va înlătura tot binele care a venit din această milostenie.
3. Al treilea lucru despre care nu trebuie să vorbim o reprezintă nevoinţa noastră. Nu relataţi tuturor despre limitele dvs. în alimentație, somn, rugăciune etc. Asceza fizică aduce foloase dacă este în coordonare cu starea emoțională.
4. Al patrulea lucru despre care trebuie să tăcem este curajul și bărbăția noastră. Unii au încercări interioare, alții încercări exterioare. Încercările exterioare se observă, de aceea oamenii primesc medalii, însă dacă au fost depășite anumite încercări interioare nimeni nu le poate observă și de aceea nici nu aveți premii pentru ele.
5. Al cincilea lucru sunt cunoștințele duhovnicești. Acestea au diferite niveluri și trebuie dezvăluite doar la un anumit nivel de pregătire. Principala greșeală a începătorilor este dorința de a împărtăși celorlalţi propria starea duhovnicească, care în loc să le aducă liniște, le aduce tulburare.
6. Al șaselea lucru despre care nu trebuie să vorbiţi sunt problemele familiale. Țineți minte: cu cât mai puțin veți vorbi despre problemele din familia dvs. cu atât ea va fi mai puternică și mai stabilă. Cearta este îndepărtarea energiei negative care se adună în procesul de comunicare.
7. Al șaptelea lucru despre care nu trebuie să vorbiți sunt cuvintele urâte pe care le-ați auzit. Puteți să vă murdăriți încălțămintea sau puteți să vă murdăriți conștiința. Dacă veniți acasă și spuneți tot ce ați auzit de la un necioplit pe stradă, nu vă va deosebi de acea persoană care a venit acasă și nu s-a descălțat.
***
Familia ortodoxă are arme puternice: credința, rugăciunea și harul
O familie ortodoxă are însă arme puternice: credinţa în Dumnezeu, rugăciunea unuia pentru celălalt şi, bineînţeles, harul şi binecuvântarea primite prin Taina Cununiei. Soţii nu mai sunt singuri: cu ei este Dumnezeu!
- Crimă șocantă în Mureș: un recidivist eliberat în 2020 și-a incendiat fosta concubină și este căutat de polițiști
- Premierul Ilie Bolojan: România nu își mai permite scutiri de la plata CASS pentru mamele aflate în concediu maternal
- Avertizări meteo ANM: furtuni, grindină și caniculă în aproape toată țara
Bineînţeles, nici ortodocşii credincioşi nu sunt scutiţi în viaţa familială, conjugală, de ispitele, încercările şi furtunile care pândesc orice familie obişnuită. Se poate spune că aproape orice familie trece în viaţă prin aceleaşi greşeli, într-o măsură mai mare sau mai mică. Unii depăşesc cu succes aceste dificultăţi, se călesc în ele, dobândind o şi mai mare dragoste reciprocă; alţii, din păcate, se frâng.
O familie ortodoxă are însă arme puternice: credinţa în Dumnezeu, rugăciunea unuia pentru celălalt şi, bineînţeles, harul şi binecuvântarea primite prin Taina Cununiei. Soţii nu mai sunt singuri: cu ei este Dumnezeu!
De regulă, oamenii aflaţi departe de credinţă consideră cununia pur şi simplu un ritual frumos. Se cunună toţi: starurile de cinema, reprezentanţii show-business-ului. Totul este foarte frumos: lumânările, icoanele, preotul şi limuzina albă lângă biserică. În vremurile noastre de superstiţii şi ocultism a apărut încă un mod de a înţelege Taina Cununiei: ca pe o lucrare magică ce-i leagă pe soţi pentru vecie, independent de felul cum se vor comporta. Majoritatea oamenilor chiar aşa şi înţeleg toate Tainele şi ritualurile bisericeşti: „Popa o să facă ceva, o să stropească, o să şoptească, şi totul o să-mi meargă bine”, iar ei înşişi nu vor să depună nici un efort.
De ce sunt greşite concepţiile acestea? Pentru că fără eforturile şi rugăciunea noastră nici o Taină nu o să ne aducă vreun folos. Şi nu numai Tainele, ci nici o rugăciune bisericească – de exemplu, sfinţirea maşinii. Când sfinţesc un automobil obisnuiesc să întreb: „De ce lipiţi iconiţe în maşină pe panoul de bord?” De regulă mi se răspunde: „Păi, ca să apere maşina ş.a.m.d.” Răspuns greşit! Icoanele se află în maşină ca îndată ce ne-am aşezat la volan să ne amintim: „Am uitat să facem rugăciune înainte de a pleca la drum!” Dacă omul îşi va aminti asta, Domnul îl va ajuta. Dumnezeu nu ne mântuieşte fără noi.
Pr. Pavel Gumerov
Sursa: El şi ea: în căutarea armoniei conjugale.
